Caraorman – Sat din Romania județul Tulcea este amplasat in zona Dobrogei de Nord intre cele doua brate ale dunarii Bratul Sulina şi Bratul Sfântul Gheorghe, la 12 Km de comuna Crisan. Localnicii satului: ucraineni in general oameni gospodari și ospitalieri aproximativ 310 locuitori care se ocupă în principal cu pescuitul.
Istoria Satului
Candva, Caraorman a fost centru de comună, care mai avea în componenţă şi satul Uzlina), este situat în partea central-estică a grindului cu acelaşi nume, la circa 12 km SSV de centrul de comună, fiind legat de acesta printr-un canal amenajat.
Datele despre fondarea satului sunt destul de contradictorii, depinzând de cei care le furnizează, de gradul lor de pregătire. Unele surse afirmă că fondatorii satului ar fi fost turcii şi cerchezii, pe la începutul sec. XVIII. Există informaţii că aceşti locuitori se îndeletniceau cu jefuirea corăbiilor care circulau în apropierea ţărmului Mării Negre, în special cerchezii. După 1878 locul lor a fost luat de ruşi, care formau în 1896 totalitatea populaţiei.
Trei ani mai târziu, dicţionarul Lahovari semnala un număr de 649 persoane, din care 625 ruşi, 15 lipoveni, 4 români, 4 evrei şi un ţigan. Migraţia ruşilor-lipoveni spre deltă începuse încă de pe la 1700, aşa cum se afirmă şi în raportul învăţătorului Gherasim Constantinescu (citat de D. Şandru), care are altă opinie despre fondatorii localităţii: Satul s-a întemeiat după războiul ruso-turc din 1829 (fals, n.n.).
Atunci locuitorii Pătraşcu, Comârzan, Gav. Jalbă, I. Grosu ş.a. dobrogeni vechi, dicieni, din satul Cataloi, au cerut voie paşii din Tulcea să facă un sat în baltă, în pădurea Caraorman. Informaţia este parţial adevărată, deoarece la acea dată exista un sat cu numele Caraorman, dar nu excludem posibilitatea ca anumite evenimente (războaie, inundaţii) să fi dus la dispariţia temporară a acestuia, aşa cum nu excludem nici ipoteza că numeroşi mocani din zona Moeciu sau Săcele au populat în timp această localitate, deoarece, aşa cum afirmă învăţătorul menţionat, multe numiri din zonă amintesc de trecerea şi ocupaţiile lor: Grindul Mocanului, Grindul Iepei etc.
Cert este că locuitorii satului au ridicat biserică în 1875, cu preot şi cântăreţ şi şcoală în 1881. Şcoala era construită din stuf şi vălătuci, la sfârşitul veacului al XIX-lea având un învăţător şi 71 elevi, adică mai mult decât are în prezent ! Tot atunci, satul avea în dotare 3 mori de vânt, 2 băcănii şi o cârciumă, precum şi peste 4000 de vite.
Populaţia a evoluat iniţial crescător, în ultimele patru decenii scăzând vertiginos, datorită unor evenimente naturale, dar mai cu seamă datorită migraţiei tinerilor spre oraş şi îmbătrânirii celor rămaşi.
Statistic, situaţia se prezintă astfel: 829 locuitori în 1900, 986 în 1912, 837 în 1930, 935 în 1948, 894 în 1956, 822 în 1966, 655 în 1977, 494 în 1992 şi 434 în 2002. Astăzi, 20% din populaţie este română, restul de 80% fiind ucraineni. Principala activitate a locuitorilor este pescuitul, în sat existând un complex piscicol şi o cherhana.
Agricultura este secundară şi constă în creşterea animalelor (cai, vite), ramură favorizată de păşunile extinse. Borşul pescăresc – o atracţie irezistibilă pentru turişti (foto P. Şolcă) Bălţile şi canalele din zonă sunt patria somnilor (sursa: Internet) Şcoala din sat, recent renovată, adăposteşte grădiniţa, ciclul primar şi gimnazial, precum şi o mică bibliotecă, cu 1200 volume.
Există un cămin cultural, cu o activitate sporadică, o agenţie poştală şi un dispensar medical. Reţeaua comercială este formată din magazin mixt, bar şi chioşcuri alimentare. Biserica ucraineană este deservită de preotul ortodox din Crişan.
Aspect din pădure (foto V. Leonov) Perspectivele de dezvoltare se leagă de promovarea agroturismului şi pescuit, respectiv creşterea animalelor, ultima activitate fiind mai puţin îndrăgită de locuitori, dar responsabilă, între altele, de degradarea pădurii din apropierea satului, declarată rezervaţie naturală. În ultimii ani au apărut câteva pensiuni în gospodăriile unor cetăţeni întreprinzători, această nouă ocupaţie tinzând să se dezvolte, pe măsură ce veniturile realizate devin tot mai tentante.
Satul are o poziţie foarte favorabilă, în apropierea lacurilor Puiu şi Roşu, precum şi lângă rezervaţia forestieră de la care a primit numele. La fel ca şi în cazul Pădurii Letea, cea de la Caraorman este o asociaţie de plante termofile (stejar, frasin, tei) în care se dezvoltă plante agăţătoare, între care şi liana Periploca graeca si declarate monumente ale naturii în 1940.
Încercările de a construi în sat o unitate de exploatare a nisipurilor cu elemente grele şi rare au eşuat lamentabil, din fericire pentru cadrul natural, rămânând mărturie doar nişte schelete metalice inestetice şi clădirile unor blocuri care se degradează de la un an la altul, fiind un adevărat pericol pentru cei care trec prin preajmă. Originea numelui satului este turcească (cara = negru; orman = pădure) şi semnifică pădurea neagră, sau pădurea întunecoasă.
Descoperiri arheologice in Caraorman
Punctul „La Somova ” unde se gasesc cele patru movile construite pe platoul unei mari dune de nisip, – la aproximativ 3,2 km nord de sat,Punctul Uzum, Punctul La Zaițova,Punctul – Drumul Savcova, Punctul La Beresche, Punctul La doi stejari si Punctul Fortificație o fortificație romană târzie .
Obiective Turistice
Pădurea Caraorman – Arie naturala, Parcul Național Delta Dunării (rezervație a biosferei) aflat pe lista patrimoniului mondial al UNESCO.
Accesibilitatea turiștilor în Pădurea Caraorman este strict reglementată, astfel „vizitarea se face în mod controlat, respectând un regulament ce stabilește un anumit traseu de vizitate, în condițiile efectuării unui turism durabil.
In pădure se ajunge si pe jos dar nu este recomandat primăvara deoarece este inundată, iar vara este mult prea cald insa se oferă posibilitatea de a vizita pădurea cu mașina sau tractorul cu remorcă. Punctul central de interes aici este un stejar bătrân, cunoscut astăzi sub numele de „Stejarul cu genunchi”, în jurul căruia au apărut mai multe legende din zona.
Pădurea crește pe dune de nisip și există copaci precum stejari, plopi, frasin cu frunze înguste și liane. De asemenea, puteți vedea o mulțime de specii de animale, cum ar fi vulturul Codalb , bufnițe, șoimi, pisici sălbatice, mistreți și sacali, de asemenea aveti posibilitatea sa vizitati lacurile din jur sau sa faceti o plimbare cu barca.
Din satul Caraorman apartin si sportivii canoisti Gheorghe Simionov,Toma Simionov si Andrei Conțolenco.
Fragment Articol:Motoc Corneliu
Speram ca va placut articolul Caraorman – Sat din Romania.Este posibil sa-ti placa si 10 Curiozitati despre Insula Popina sau Geneza si Evolutia Deltei Dunarii
Daca aveți sfaturi,imagini sau informatii legate de acest articol va rugam sa le trimite-ti Aici ! Apoi le vom scrie sub formă de postare și vom publica informațiile.
