Muntii Macin – Grupa montana din Romania

Muntii Macin – Grupa montana din Romania – Dobrogea, incadrarea teritorial-administrativă: Județul Tulcea: Cerna, Greci, Hamcearca, Horia, Jijila, Luncaviţa, Măcin, Turcoaia.

Suprafaţa: 16.894 halocalizarea geografică: Lat. N 45 ̊ 8‘ 49‘‘; Long. E 28 ̊ 19‘ 51‘‘
Bioregiunea: Stepică ecoregiunea: Podişul Dobrogei altitudinea: 466 max., 4 min., 214 med.

categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parţial sau total, după caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SC

Principalele căi de acces sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA
Accesul se face de pe DN22D între localităţile Macin şi Horia (în partea de vest şi SV a sitului), de pe E87 între localităţile Măcin-Jijila- Luncaviţa (în nordul sitului) şi de pe DJ222A dintre comunele Horia şi Luncaviţa (în estul şi NE sitului).

Habitatele de interes comunitar din Sit

Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice; 40C0* – Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice;62C0* – Stepe ponto-sarmatice; 8230 – Comunităţi pioniere din Sedo-Scleranthion sau din Sedo albi-Veronicion dilleni pe stâncării silicioase; 91i0* – Vegetaţie de silvostepă eu-rosiberiană cu Quercus spp.; 91Y0 – Păduri dacice de stejar şi carpen; 91aa Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; 91M0 – Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; 91X0 – Păduri dobrogene de fag; 8310 – Peşteri în care accesul publicului este interzis.

Speciile de interes comunitar din Sit

Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) Ţestoasă de uscat dobrogeană (Testudo graeca) Balaur mare (Elaphe quatuorlineata). mamifere: Liliacul
mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) Popândău,Şuiţă (Spermophilus citellus) Grivan mic, Hamster românesc (Mesocricetus newtoni) Dihor de stepă (Mustela eversmannii) Dihor pătat (Vormela peregusna). Nevertebrate: Lycaenadispar *Callimorpha quadripunctaria Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) *Cărăbuş (Osmoderma eremita) Croitor mare (Cerambyx cerdo) Croitorul cenuşiu (Morimus funereus) Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica) Euphydryas maturna. plante: Turiţă (Agrimonia pilosa) Merinană (Moehringia jankae) Clopoţel dobrogean (Campanula romani-ca) Ouăle popii (Himantoglossum caprinum) Capul şarpelui (Echium russicum).

Caracterizarea SituluiPrezentare generală

Munţii Macin, cei mai vechi munţi din România, prezintă ecosisteme caracteristice de stepă ponto-balcanică, păduri sub-mediteraneene şi balcanice şi o mare diversitate de floră
şi faună. Aceştia reprezintă limita nordică a arealului pentru sute de specii mediteraneene, balcanice şi pontice, limita sudică pentru speciile central europene şi caucaziene, pre-
cum şi limita vestică de distribuţie a câtorva specii asiatice.

În acest sit există aproximativ 1770 de specii de plante, 2000 de specii de nevertebrate şi 245 de specii de vertebrate, multe dintre ele endemice sau de interes comunitar. Numărul
plantelor superioare reprezintă peste 19% din flora Europei şi este comparabil cu flora bogată a insulelor Creta şi Corsica. Munţii Macin şi împrejurimile acestora sunt singurele zone
din Romania unde încă mai există suprafeţe întinse de vegetaţie naturală de stepă, unice chiar şi pentru Balcani.

Aici au fost identificate 10 tipuri de habitate de interes comunitar,dintre care cele patru prioritare ocupă aproape un sfert din suprafaţa sitului. Din multitudinea de specii, 15 sunt de interes comunitar. Situl reprezintă şi cea mai importantă zonă de cuibărit din ţară pentru câteva păsări răpitoare, fiind totodată şi un important loc de pasaj pentru cele migratoare.

Biotopul GeologieGeomorfologie

Situl se află pe cea mai veche formaţiune geologică din ţară,Munţii Măcinului, rest al cutărilor hercinico-kimerice, rocile semnificative fiind granitele gnaisice în sud şi est, calcare-
le cristaline în SE, rocile metamorfice şi eruptive în nord şi depozitele leossoide pe platouri şi la altitudini mici.

Sunt prezente formaţiuni compuse din conglomerate, gresii şi şisturi detritice. Această fâşie de roci mai moi este mărginită de straturi devoniene şi siluriene compuse mai ales din cuarţite,care dau o serie de cornete. Unitatea Măcin este formată dintr-un fundament alcătuit din şisturi cristaline şi masive de granitoide, cunoscute şi sub denumirea de magmatite pre-
hercinice, un înveliş sedimentar paleozoic de vârstă carboniferă. Acesta este străpuns de granitoide, iar la el se adau gă un înveliş sedimentar posthercinic.

Din punct de vedere geomorfologic se individualizează Culmea Pricopanului, cu relief de tip alpin reprezentat prin creste stâncoase ascuţite ce ating altitudinea de 370 m în Vârful Suluc. Procesele de dezagregare a rocilor sunt active, existând numeroşi martori de eroziune cu aspect neuniform, care imprimă în peisaj o mare varietate de forme.

În celelalte zone ale sitului, vârfurile sunt în general mai puţin proeminente, însă versanţii sunt
de cele mai multe ori stâncoşi şi abrupţi, local fiind acoperiţi de grohotişuri, îndeosebi pe rama vestică a Culmii Măcinului.

Pedologie

Solurile prezente în sit sunt din clasa molisolurilor şi din clasa cambisolurilor. Repartiţia solurilor este strâns legată de climă şi vegetaţie, dar şi de structura litologică. Profunzimea solurilor scade odată cu panta şi altitudinea, influenţând în acest fel tipul şi complexitatea ecosistemelor. În această regiune predomină solurile bălane şi cernoziomurile carbonatice
specifice stepei.


Hidrologie

Cursurile de apă se încadrează atât în bazinul hidrografic al Dunării – râurile Jijila, Luncaviţa, Cerna şi Sorniac, cât şi în cel al Mării Negre – râul Taiţa. Văile Luncaviţa şi Jijila s-au dez-
voltat pe linii de sinclinal, în timp ce parte din Taiţa s-a dezvoltat pe linie de falie. Acestea sunt râuri dobrogene, de lungime mică, majoritatea având provenienţă pluvială, în foarte
mică măsură nivală sau subterană.

Din cauza climatului arid debitele sunt reduse, majoritatea având un caracter temporar. În perioadele ploioase, în special primăvara, se formează pe văile stâncoase cascade temporare. Râurile Sorniac şi Taiţa sunt îndiguite la Cetăţuia şi Balabancea, apele lacului fiind folosite pentru pescuit şi activităţi de recreere.


A
specte Climatologice

Clima se caracterizează prin veri foarte călduroase şi secetoase, toamne lungi şi uscate şi ierni geroase şi cu puţină zăpadă. Temperaturile medii anuale sunt de 10-11 °C, iar cantită-
ţile medii de precipitaţii nu depăşesc 400 mm/an. Vânturile frecvente sunt predominant din nord şi NE şi nu produc doborâri masive de arbori dar contribuie la eroziunea litică.

Biocenoza – Vegetaţia

Marea bogăţie de floră a Munţilor Măcin este formată din peste 1770 de specii de plante, reprezentând aproximativ 50% din flora României ce vegetează doar pe 0,05% din
suprafaţa ţării. Dintre acestea, 72 de specii de plante sunt protejate ca specii rare sau vulnerabile, 27 de specii sunt endemice pentru regiune, 18 sunt rare pentru Dobrogea şi
cinci sunt rare în Nordul Dobrogei.

Munţii Măcinului sunt consideraţi un important centru de formare de noi specii datorită unei foarte mari diversităţi intraspecifice. De o importanţă deosebită sunt următoarele specii: clopoţeii, garofiţa,albăstriţa, brebeneii, laptele cucului, guşa porumbelului,clopoţelul dobrogean, ouăle popii, capul şarpelui, merinana şi turtiţa, dintre care ultimele cinci sunt specii protejate în spaţiul european.

Muntii Macin

O mare diversitate de plante lemnoase este prezentă în sit, cele 67 de specii fiind: stejari (şapte specii), tei (trei specii), arţari (trei specii), ulmi (trei specii), carpeni (două specii), frasini (trei specii), fagi (două specii), precum şi numeroşi arbuşti precum alunul, măceşul, lemnul câinesc, cornul, socul, scumpia, păliurul, păducelul, bulgărele de zăpadă, cununiţa, mâna Maicii Domnului.

Cercetările efectuate pe Culmea Pricopanului, una dintre cele mai reprezentative
zone xerofite, au identificat 14 asociaţii ierboase şi 562 de specii, din care 72 de taxoni sunt pe cale de dispariţie. Una dintre cele mai rare asociaţii forestiere din România este reprezentată de tipul de pădure făgeto-carpinet dobrogean cu rogoz aflat în sit pe Valea Fagilor-Luncaviţa.

O altă fitocenoză forestieră rară, existentă în România pe suprafeţe restrânse, este reprezentată de asociaţia dintre teiul argintiu şi stejarul pedunculat, care ocupă o suprafaţă semnificativă în acest sit. Asociaţia arbustivă dominată de tavalgă (specie ameninţa-
tă) este considerată de asemenea, o altă raritate naţională.

Dealuri Macin

Fauna

Fauna Munţilor Măcin se caracterizează printr-o mare diversitate, având o importanţă deosebită datorită prezenţei unor specii rare şi protejate. S-a identificat un număr total
de 1436 de specii de insecte, dintre care amintim speciile de interes comunitar croitorul mare, croitorul cenuşiu, gândacul sihastru, rădaşca, fluturele maturnă, fluturele roşu de mlaştină, fluturele tigru şi cosaşul transilvănean.

Au fost identificate şapte specii de amfibieni, dintre care trei specii prezintă un interes deosebit şi anume: broasca râioasă brună (care este un relict glaciar în această zonă), broasca roşie de pădure (pentru această zonă ea reprezintă de asemenea, un relict care demonstrează vechimea acestor păduri) şi buhaiul de baltă cu burta roşie (specie de interes comunitar).

Dintre cele zece specii de reptile identificate, o importanţă deosebită o au speciile de interes comunitar ţestoasa de uscat dobrogeană şi balaurul mare (cel mai mare şi mai rar şarpe din ţară). Au fost identificate în sit 181 de specii de păsări, ceea ce înseamnă în jur de 50% din avifauna României, Munţii Măcinului reprezentând o zonă importan tă situată pe căile de migraţie care urmează cursurile râurilor Prut şi Siret.

Varietatea de ecosisteme terestre, forestiere sau stâncoase, combinată cu prezenţa unor sisteme acvatice din apropierea lanţurilor muntoase, oferă condiţii favorabile pentru pasajul şi iernarea unui număr mare de specii şi exemplare. Mai mult de 10000 de păsări răpitoare de zi şi mai mult de 20000 de berze albe trec prin acest coridor în fiecare an, ceea ce atrage în zonă numeroşi ornitologi din ţară şi din străinătate.

Reprezentative pentru răpitoarele cuibăritoare în sit sunt şerparul, acvila mică, uliul cu picioare scurte, şorecarul mare şi şoimul dunărean. Prezenţa ciocănitorii cu spate alb merită amintită printre rarităţile sitului, dat fiind că această specie populează în mod normal în restul ţării doar pădurile situate la peste 600 m. Au fost identificate 47 de specii de mamifere, dintre care, ca şi specii rare şi protejate, amintim dihorul de stepă, dihorul pătat, hamsterul românesc, popândăul şi liliacul mare cu potcoavă.

Specii de interes deosebit din sit mai sunt şi cerbul carpatin (singura locaţie din Dobrogea a speciei), căpriorul, mistreţul, iepurele de câmp, vulpea, pisica sălbatică, jderul de copac, jderul de piatră şi şacalul auriu. Acesta din urmă are efective în creştere semnificativă în ultimii ani, din cauza caracterului său invaziv favorizat de lipsa competitorilor pe acelaşi nivel trofic.

Aspecte Socio-Ecomomice si culturale

Locuitorii sunt implicaţi în activităţi precum agricultura, silvicultura, pescuitul, industria textilă şi alimentară, construcTiile, turismul. Locuinţele sunt încălzite în mod individual, cu lemne, iar localităţile sunt alimentate în sistem centralizat cu apă potabilă (excepţie făcând Văcăreni, Jijila şi Hamcearca). Canalizare nu există decât în localităţile Greci, Luncaviţa şi
parţial în Măcin.

Vestigiile istorice abundă atât în sit cât şi în vecinătatea acestuia, ele datând încă din neolitic, epoca bronzului şi a fierului, perioada romană, fiind reprezentate de numeroase movile funerare, fortăreţe, urme de locuire, fragmente ceramice şi materiale specifice diferitelor culturi. Satele dobrogene sunt cele mai cosmopolite din ţara noastră, dată fiind multitudinea de culturi care şi-au lăsat amprenta asupra zonei.

Aici trăiesc împreună români, lipoveni, greci, bulgari, turci, tătari şi italieni, fiecare dintre aceste comunităţi păstrându-şi cu sfinţenie datinile şi obiceiurile din străbuni, care sunt la fel de vii şi de emoţionante ca în vremurile străvechi. Evenimentele care au loc în satele dobrogene şi care promovează diversitatea etnică şi interculturalitatea sunt numeroase. Dintre acestea amintim „Sărbătoarea viei şi a Vinului“, „Sărbătoarea Teiului“,„Festivalul de tradiţii şi obiceiuri Dobrogene“ etc.

Moşoiul,practicat şi azi, este un obicei ancestral al colindatului cu măşti şi clopote, care a devenit o emblemă nu numai a satului Luncaviţa, dar şi a Dobrogei.

Activităţi care se Desfăşoară in Sit si in afara perimetrului acestuia

Ca o ameninţare majoră se manifestă valorificarea excesivă a potenţialului eolian şi colectarea ilegală a speciilor, îndeosebi a ţestoasei dobrogene.

Administrarea Sitului

Panourile de informare şi cele de orientare, traseele tematice, punctele de intrare, locurile de campare, amenajările pentru colectarea deşeurilor şi vetrele de foc, deşi există în prezent, sunt insuficiente, fiind absolut necesară suplimentarea acestora. Suplimentarea barierelor existente în teren ar putea închide drumurile de pământ care nu sunt omologate
şi nici necesare activităţilor silvice. Este necesară construirea de observatoare pentru păsări, amplasarea de panouri de avertizare/atenţionare şi construirea unui centru de vizitare
şi informare.

Autor – Sursa: Catalogul habitatelor, speciilor și siturilor Natura 2000 în România / graf.: Tiberiu Mănoiu;. Speram ca va placut articolul Muntii Macin – Grupa montana din Romania.

Leave a Comment