Fauna Dunarii, distrusa. Sturionii fara scapare din cauza braconajului

Fauna Dunarii, distrusa. Sturionii fara scapare din cauza braconajului

Fauna Dunarii, distrusa. Sturionii fara scapare din cauza braconajului

Interdicțiile la pescuit si repopularea sunt menite sa revitalizeze populația de sturioni din Dunare, aflata în mare pericol. Dar, potrivit unor experti si pescari locali, în Romania, eforturile de protectie nu vizeaza si cauzele braconajului permanent, arata o ancheta.Afanase Ivanov a pescuit primul sau sturion în 1954, la Sfântu Gheorghe, un mic sat din România, aflat între Delta Dunării și Marea Neagră.
Guvernanții comuniști din acea vreme naționalizaseră pescuitul din Delta Dunării, organizându-i pe pescari în “brigăzi“ care trebuiau să-și demonstreze eficiența depășind cotele de pescuit stabilite de stat. Cu cât pescuiau mai mult, cu atât primele erau mai mari.

“În brigada noastră erau niște oameni destoinici“, își amintește Ivanov, acum în vârstă de 81 de ani. “Nu stăteam să pescuim doar într-un singur loc. Ne mișcam peste tot, aveam capcane în mai multe locuri. Uneori prindeam între 2-3 tone de sturioni deodată”.

Odată am pescuit un pește de 290 kg, fără icre. Dar știu alte echipe care au prins sturioni de peste 400 de kilograme, care aveau și icre“.

Exportat în toată Europa, caviarul românesc era pe cât de cunoscut, pe atât de scump. În Marea Britanie a anilor ’60, caviarul era cunoscut drept ‘mâncarea milionarilor’, costa peste 16 lire sterline/500 grame și sprijinea finanțele șubrede ale României. “Pe atunci statul lua totul”, spune Ivanov.

Zeci de ani mai tâziu, sturionii de pe Dunăre au fost decimați. În 2006, la 17 ani după căderea comunismului din România și cu un an înaintea aderării țării la Uniunea Europeană, Bucureștiul a interzis pescuitul sturionilor, prelungind ulterior acest moratoriu până în anul 2021. Ucraina și Bulgaria au adoptat și ele măsuri similare.

Această interdicție, împreună cu eforturile de a repopula Dunărea par să fi oprit declinul unor specii.

Totuși, poliția afirmă că braconajul rămâne răspândit și, potrivit unei anchete inițate de BIRN și de Centrul pentru Mass Media, Date și Societate de la Universitatea Central-Europeană, cauzele sunt mai complexe decât presupun măsurile adoptate în vederea eradicării fenomenului.

Experții și pescarii locali afirmă că persistența braconajului derivă din deceniile de exploatare a comunităților de pescari de către administrația de stat și din interesele de afaceri, dar și din lipsa unei alternative de câștig, după ce pescuitul sturionilor a fost interzis.

‘Puțin ajutor n-ar strica‘, afirmă Rareș Ivanov, un pescar de 40 de ani, din Sfântu Gheorghe.

“Dacă ne-ar oferi o alternativă, niciun pescar n-ar mai încerca să ocolească legea. Vor să ne orientăm spre turism? Ce să le dăm turiștilor de mâncare? Pește de la supermarket?

Specii pe cale de dispariție

Sturioni Braconaj

Potrivit unui studiu publicat în august 2019 de cercetători de la Institutul Național de Cercetare- Dezvoltare “Delta Dunării”, (INCDDD), în lume mai există 26 de specii de sturioni, dintre care, în Dunăre, se regăsesc doar șase, aflate într-un dramatic proces de dispariție si fauna dunarii va fi distrusa.
Dintre cele șase specii locale de sturioni care migrau pe vremuri până la Regensburg, în Germania, numai patru mai supraviețuiesc astăzi: nisetrul, cega, păstruga și morunul.

Morunul, păstruga și nisetrul se află pe lista speciilor amenințate a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. Cega se numără printre speciile amenințate cu dispariția. Sturionul de Atlantic, prezent și el în regiune pe vremuri, a fost declarat dispărut în bazinul Mării Negre, iar viza, o altă specie de sturion, este și ea considerată ca fiind “posibil dispărută”.

Potrivit unor estimări, numai 1% dintre sturionii care populau pe vremuri apele Dunării înoată acum în sălbăticie.

INCDD consideră că acest declin dramatic al populației de sturioni se datorează îndelungatei exploatării exagerate, reducerii habitatului, dar și duratei de viață și unui lung ciclu de reproducere a peștilor.

Potrivit studiului din august, construcția unor baraje, dezvoltarea căilor interne de navigație și protecția împotriva inundațiilor au accelerat declinul, alături de nepunerea în aplicare a reglementărilor referitoare la pescuit timp de aprope un deceniu după căderea comunismului, în 1989.

În document se mai adaugă, în limba engleză: “Braconajul a fost și încă mai este un pericol, având în vedere că legea încă nu se aplică în regiune, iar caviarul sălbatic este încă cerut pe piața neagră“.

România și UE au cheltuit peste 18 milioane euro pentru repopularea cu sturioni a Dunării; peste 10 milioane de pui de sturion, în special morun și nisetru, au fost eliberați în sălbăticie, inclusiv 20000 de nisetri puși la dispoziție de WWF (World Wild Fund) în luna mai, un demers care domină eforturile de repopulare, în parteneriat cu instituții de stat române și bulgare.

Potrivit studiului INCDD, populația de păstrugă și de morun a crescut după interzicerea pescuitului și după repopulare, iar cercetărorii afirmă că înmulțirea pe cale naturală există încă la niște “cote semnificative “. Nisetrul însă nu pare a depune icre în sălbăticie.

WWF Romania a refuzat să răspundă unui interviu pentru acest articol, iar Administrația Națională a Rezervației Biosfera Delta Dunării (ANRBDD) nu a răspuns nici ea cererii de a ne acorda un interviu.

Tradiții de sute de ani

Prima înregistrare a localității Sfântu Gheorghe datează din 1318, când un negustor genovez, pe nume Pietro Vesconte, a înscris pe o harta satul de pescari sub numele de San Giorgio.

Sătenii spun că se trag din cazacii zaporojeni, specializați în pescuitul sturionilor, despre care se crede că s-au mutat din Ucraina în Delta Dunării. Și astăzi cei mai mulți săteni vorbesc limba ucraineană; mulți pescari își amintesc un cântec ucrainean pe care sătenii îl cântau când se apropiau de țărm ca nevestele lor să știe că veneau acasă.

Și înainte de preluarea puterii de către comuniști, sătenii vindeau cea mai bună pradă – carnea și icrele – negustorilor greci.

“De fapt, li se spunea chișcani, adică măruntaie, din cauză că vindeau totul și rămâneau doar cu măruntaiele sturionului “, declară Nicu Efimov, șeful Asociației de pescari din sat.

Pescar de sturioni încă de la începutul anilor ’90, în prezent Efimov găzduiește turiști cărora le dezvăluie tehnicile tradiționale de pescuit pe care le-a învățat de la tatăl și bunicul său.

El povestește că pescarii din sat foloseau năvoade prinse pe fundul mării, uneori la o adâncime de 70 de metri.

“Pescuitul sturionilor e treabă grea“, spune Efimov. “Peștele se mișcă numai pe timp de furtună, când curentul este puternic. Mulți pescari au murit pe mare din această cauză. Dar năvoadele sunt acum aproape de domeniul trecutului. Puțini știu să pescuiască așa în ziua de azi“.

Pescuit excesiv
Pescuitul sturionilor a atins punctul culminant în 1975, când țara exporta peste 5 tone de icre negre de calitate, sub mărci sovietice.

“Până în 1985, lucram după metoda rusească: preparam caviarul cu apă fiartă sărată”, afirmă Natalia, o laborantă pensionară care timp de 45 de ani a lucrat la prepararea caviarului pentru export, în perioada comunistă și după.

”Dar în 1985, un om de afaceri iranian care avea contract cu firma de stat Prodexport din România, a venit cu un televizor și cu un video și ne-a arătat cum pescuiesc ei în Marea Caspică, împreună cu rușii. Așa că am început să folosim plase și să folosim sare de mare la prepararea caviarului”

Nichita Timofei, inginer zootehnist pensionar, care a condus compania de stat Piscicola timp de doi ani după căderea comunismului, a declarat că plasele au provocat “pagube colosale”.

Cu năvoadele tradiționale sturionul putea fi rănit câteodată, a spus el. “Dar este o sculă mult mai bună decât așa-zisele plase de nylon, care, în Marea Neagră, formează niște garduri nesfârșite”

Ivanov, cel mai bătrân pescar din Sfântu Gheorghe, aprobă și el: “Plasele au distrus sturionii din Marea Neagră“, spune el. “Când le-am folosit pentru prima oară, prindeam sturioni de Marea Neagră, după care, din an în an, au dispărut. După care nu am mai pescuit decât păstrugă. Iar mai apoi, numai pește mic, de 3-5 kilograme“.

În 1992, o companie privată pe nume Romsturio a preluat pescuitul și comercializarea sturionilor. “Sistemul era același“, povestește Natalia: pescăria cumpăra peștele de la pescari și îl vindea clienților din întreaga lume. Principalul cumpărător de caviar de morun era același om de afaceri iranian care, ulterior, îl ambala sub propria marcă, “Caviar de Marea Caspică, probabil“, spune Natalia.

În anul 2005, Romsturio a fost acuzată de braconaj de către ecologiștii de la Salvați Delta Dunării, un ONG din București, care a pledat ani de zile pentru interzicerea pescuitului.

Romsturio a dat faliment în anul 2012, în același an în care proprietarul său, Dan Lucian Rusan, a fost acuzat de braconaj. Rusan a fost achitat, dar instanța a decis confiscarea unei cantități de aproximativ 140 de kilograme de carne de sturion din diverse specii, carne pe care anchetatorii au descoperit-o pe proprietatea lui.

Potrivit dosarelor instanței, până în noiembrie 2019, compania a avut o serie de litigii din cauza unor datorii mai vechi față de diverși parteneri de afaceri. BIRN i-a contactat pe activiștii ONG-ului Salvați Delta Dunării și pe proprietarul firmei Romsturio, dar nu am primit niciun răspuns. Fauna Dunarii, distrusa. Sturionii fara scapare din cauza braconajului.

Icre Sturioni

Speram ca va placut articolul nostru.Ai fost si tu la pescuit pe dunare? Fa-ti cont si publica si tu povestea ta sau hai la o barfa pe Forum !