Sturioni – Totul despre speciile si familia sturionilor

Sturioni – Totul despre speciile si familia sturionilor – În apele de pe teritoriul României traiesc sase specii:cega,viza, nisetrul, păstruga, șipul si morunul. Sturionii și hibrizii lor, denumiți științific și Acipenseriformes, sunt un grup de pești preistorici originari de peste 200 de milioane de ani. Ei migrează în dunare pentru a depune icre și trăiesc în ape dulci, și în marea neagra dar si in mările emisferei nordice.

Potrivit IUCN*, 23 dintre cele 27 de specii se află pe punctul de a dispărea, devenind
astfel cel mai critic periclitat grup de specii de pe Pământ.Acest ghid a fost conceput pentru a sprijini identificarea speciilor de sturioni carepot fi găsite în Dunăre și Marea Neagră.

De asemenea,oferă detalii cu privire la caracteristici care pot fi utilizate pentru a diferenția speciile.Obiectivul principal al acestui ghid este de a ajuta autoritățile responsabile de
aplicarea legii să identifice speciile de sturion pe care îi pot întâlni în munca lor.

Sturionii au câteva caracteristici unice:

În funcție de specie, putem găsi scuturi mici între rândurile de scuturi mari,în spatele aripioarei
dorsale și de-a lungul aripioarei anale, ce pot fi o caracteristică importantă în diferențierea speciei.
Un bot fie rotund fie ascuțit,cu gura poziționată în partea de jos a capului

Dacă un pește are doar o nară,cel mai probabil exemplarul provine din acvacultură.
Patru mustăți în fața gurii, fie mai aproape de gură, fie mai aproape de vârful botului

O coadă heterocercală, adică lobul superior al cozii este mai lung decât lobul inferior
Cinci rânduri de scuturi osoase: una dea lungul spatelui, două rânduri pe laterale și două
rânduri pe burtă Două nări pe bot

Morunul – Morun – Huso Huso (Beluga)

Morunul este cel mai mare dintre sturionii noștri și cel mai mare pește din apele dulci ale Europei și României, putând atinge o lungime de 5-7 m și chiar mai mult (s-au citat și moruni de 9 m lungime) și o greutate de 1500-2000 kg. Morunii din Marea Neagră au o lungimea obișnuită de 1-3 m și o greutate obișnuită de 100-150 kg, dar au fost pescuite și exemplare mult mai mari de 500-900 kg.

morun

Cel mai mare exemplar raportat din Dunăre, pescuit în 1890 la Sfântul Gheorghe, cântărea 888 kg, dintre care 600 kg carne, 127 kg icre, 143 kg cântărea capul, iar 18 kg intestinele și vezica înotătoare. La 75 de ani, morunul măsoară 4,2 m și cântărește peste 1.000 kg. Un morun, pescuit în Marea de Azov și cântărind 640 kg, avea 58 de ani.

Are corpul alungit fusiform, masiv și gros. Capul relativ mic. Botul (rostrul) la exemplarele tinere este triunghiular, ascuțit la vârf. La exemplarele bătrâne, botul este moale, scurt, turtit de sus în jos, curbat ușor în sus, cu vârful ascuțit, aproximativ conic. Gura mare și foarte largă, în formă de semilună transversală, ocupă aproape întreaga suprafață inferioară a capului, deschiderea ei ajunge până la marginile capului, dar spre deosebire de kaluga, nu trece pe partea laterală a capului.

Spre deosebire de alte specii de sturioni gura deschisă este îndreptată spre față. Buza superioară este întreagă, continuă, pe când cea inferioară are o întrerupere largă la mijloc. Pe partea ventrală a botului se află 4 mustăți lungi, ovale sau turtite lateral, cu capetele franjurate.

Pe parte posterioară a lor au anexe foliacee (asemănătoare cu o frunză). Mustățile depășesc buza superioară și ajung până la gură. Coada este heterocercă. Pedunculul caudal nu este turtit lateral. Ambele membrane branhiale se concresc între ele, în regiunea jugulară, făcând o cută (pliu) liberă deasupra sistemului branhial și sunt neatașate de istm.

Corpul este acoperit cu cinci rânduri de scuturi osoase longitudinale: un rând dorsal, două laterale, două ventrale. Numărul lor este următor: 11-14 scuturi dorsale, 41-52 scuturi laterale, 9-12 scuturi ventrale.

Înotătoarea dorsală lipsită de spini are 62-73 raze moi. Înotătoarea anală are 28-41 raze moi și este lipsită de spini. Spini branhiali 24. La exemplarele tinere pielea corpului este acoperită cu scuturi osoase, proeminente. La exemplarele bătrâne scuturile sunt îngropate în piele și devin din ce în ce mai șterse, astfel că suprafața corpului apare aproape goală.

Morunul sau Sturionul Beluga, sturionul european este un pește marin bentonic, anadrom, din familia acipenseridelor (Acipenseridae), care trăiește în Marea Neagră, Marea Adriatică și Marea Caspică și migrează în fluviile tributare pentru reproducere. Morunul are multe pete albe . Acest pește mare este vânat intens pentru caviarul femelei.

Numărul de moruni a fost mult redus din cauza pescuitului excesiv, ceea ce a determinat multe guverne să adopte restricții asupra comerțului său. Carnea nu este exceptionala dar caviarul său are prețul cel mai scump.

Pescuitul la morun a fost oprit în Romania in 2006, urmat de Bulgaria în 2011. Italia este de departe cel mai mare producător și exportator de caviar de crescătorie din lume, Iranul este un centru principal al industriei de pescuit a sturionilor și cel mai mare exportator mondial de caviar.

Icre de morun se numesc caviar, care pot fi consumate proaspete sau pasteurizate. Caviarul pasteurizat nu are un gust deosebit. Starea pe cale de dispariție a sturionului Beluga a făcut ca caviarul său să fie foarte scump. Icrele proaspete sunt, de asemenea, extrem de perisabile.

Morunul este un peste prădător, foarte hrăpăreț și cel mai carnivor dintre toți sturionii. Peștii alcătuiesc peste 80% din hrana lui; apoi, crustacei (Crangon) 11% și moluște (Modiolus) 4%.

În Dunăre preferă Scrumbia de Dunăre (Alosa immaculata), Crapul (Cyprinus carpio), Cleanul (Leuciscus cephalus), Roșioara (Scardinius erythrophthalmus), Babușca (Rutilus rutilus), Plătica (Abramis brama), Cega (Acipenser ruthenus) și Avatul (Aspius aspius). Stomacurile morunilor prinși în Dunăre conțin cantități mari de pești (Crap, Avat, Babușcă, Plătică și Cegă), crustacee și moluște; s-au găsit și păsări de apă; la un morun s-a găsit în stomac chiar o copită de cal mort, ce fusese aruncat în Dunăre.

În Marea Neagra, între mai și septembrie morunul se adună în apropierea coastei înainte de a intra râuri se hrănește cu pești marini, în principal cu scrumbie albastră (Scomber scombrus), stavrid (Trachurus mediterraneus ponticus), hamsie (Engraulis encrasicolus) și șprot (Sprattus sprattus). Exemplarele pescuite în mare, la talian lângă țărm, aveau în stomac guvizi (Gobiidae), hamsii, crevete, crabi; la cei prinși în larg, conținutul stomacal era reprezentat prin barbun (Mullus barbatus ponticus).

Toamna și iarna morunii coboară în zone adânci ale mării Negre și se hrănesc în principal cu barbun (Mullus barbatus ponticus), bacaliar (Merlangius merlangus euxinus), cambula (Platichthys flesus flesus), calcan (Scophthalmus maeoticus), hamsia (Engraulis encrasicolus) și guvizi (Gobius).

Păstruga Acipenser stellatus

Păstruga (Acipenser stellatus) este o specie de sturion care trăiește în Marea Neagră, Marea Caspică și Marea Azov. Corpul sau prezintă 5 rânduri de discuri rombice osoase, deosebindu-se de celelalte specii din familia Acipenseridae prin lungimea botului, falca inferioară este întreruptă, iar cea superioară reprezintă circa 60% din lungimea capului. Spatele colorat în negru-brun. lungimea maximă pe care o poate atinge este de 214 cm, iar greutatea de 68 kg, exemplarele obișnuite măsoară 80 –100 cm și cântăresc 5–8 kg.

Pastruga

Pastruga este un peste marin migrator iar maturitatea sexuală este atinsă de masculi la 9-13 ani, iar de femele la 11-15 ani.Atunci cand se reproduce, păstruga migrează în fluviile Volga, Nistru, Dunăre, unde, în zonele nisipoase și cu prundiș, își depune icrele (în număr de 79-90 mii de icre într-o singură repriză), apoi împreună cu puietul migrează în mările de unde a venit, pentru a se îngrășa și ierna.

Cega Acipenser ruthenus

Cega (Acipenser ruthenus) este o specie comună de sturion euro-asiatic. Este unul dintre cei mai mici sturioni, o specie comună în Europa centrală. Cega este pescuită, dar poate fi și crescută pentru caviarul sau gelatina ce se obțin din icrele sale sau capturată pentru acvaristică.

Cega

Deși este membru al familiei sturionilor, este un pește exclusiv de apă dulce. Se găsește în Dunăre. Preferă apele adânci și limpezi, cu fund tare, apropiindu-se de mal numai dacă acesta este abrupt. Nu suportă apele tulburi și pe cele sărace în oxigen. Se hrănește cu crustacee și larve de insecte. Măsoară în medie 60–70 cm și cântărește 4-5 kg, putând ajunge la 1-1,25 m și 16 kg. Carnea și icrele sunt foarte apreciate. Cegă mai poarta si alte denumiri populare precum : Cegă, cigă, ceciugă, ciciugă, ciuciugă, cegă de Tisa, nosfiță, scegă, scigă, sucigă.

Cega nu ajunge la dimensiunea celorlalți sturioni, fiind cel mai mic reprezentant al genului Acipense.Lungimea obișnuită fiind 40—70 cm, maximă 1,0—1,25 m. Greutatea obișnuită 1—5 kg, maximă 8—16 kg. În Dunăre, în mod obișnuit, se pescuiesc exemplare de 60—70 cm, în greutate de 0,5—5 kg, se prind, însă, și exemplare de 8—10 kg și 80-100 cm.Poate trăi 26-27 ani. Se pescuiesc de obicei exemplare de 4-11 ani.

Specii larg răspândită care trăiește în fluviile bazinului ponto-caspic (fluviile din bazinele hidrografice din nordul Mării Negre, Mării Caspice și marea Azov, de la Dunăre până la Kuban și Terek), precum și în unele fluvii ce se varsă în bazinul Mării Albe (în râul Dvina Nordică), Mării Kara, Mării Barents și Oceanul Arctic, fiind găsită în râurile din Siberia de la Obi până la Ienisei (aici este reprezentată prin rasa marsiglii.). Prin sistemul canalelor, a pătruns în lacurile Ladoga și Onega. Apele unde abundă această specie sunt fluviile Volga și Cama; în schimb, este foarte rară în Marea de Azov.

În Dunăre, se urcă până la Viena și chiar până în Bavaria și intră în râurile Drava, Tisa, Mureș, Someș, Salzach, Prut, iar – prin Mur – ajunge până la Graz. În afluenții Tisei, este semnalată în Rusia Subcarpatică. A fost găsită și în Nistru.

În România este întâlnită în Dunărea de la intrarea în țară și până la vărsare, fiind specie dominantă între Orșova și Coronini (orașul Moldova Nouă). Este des întâlnită în regiunea Brăilei, chiar în fața orașului, în brațul Borcea (unde există și o comună cu numele de Cegani), iar în susul Dunării – la Silistra, Topalu, Turnu-Măgurele, Turnu-Severin și Vârciorova. Foarte rară în Delta Dunării (brațul Sulina și de la Isaccea în jos, pe brațul Sf. Gheorghe).

În mare ajunge cu totul excepțional (câteva exemplare au fost pescuite în mare, la Agigea). Pătrunde ocazional în bălțile Dunării. A fost întâlnită în lacul Razelm.

Primăvara, intră în cursul inferior al afluenților Dunării (Jiu, Olt, Argeș, Prut, Siret, etc), unde nu se menține.

În Someș trăiește o populație sedentară, de la Dej până la ieșirea din țară. În Mureș se întâlnește de la Aiud până la vărsare, mai frecvent între Deva, Orăștie și Zam.

A fost introdusă prin populare în balta Jirlău, în 1949, de Direcția Pisciculturii fără a mai avea vreo știre despre aclimatizarea ei aici.

Se hrănește cu larvele acvatice ale insectelor, crustacei mici, icrele altor pești. Hrana preferată a cegii o formează larvele de insecte, cum sunt chironomidele (Chironomus, Cryptochironomus), trihopterele (Hydropsyche) și efemeridele (rusaliile sau vetricele). În gropile adânci, cu pietre, se hrănește cu crustaceul amfipod Corophium, care acoperă pietrele. Aceste locuri adânci sunt cunoscute de către pescarii care pescuiesc cegă.

Nisetru (Acipenser gueldenstaedtii)

Nisetrul (Acipenser gueldenstaedtii) este un pește marin, bentonic, potamotoc (= anadrom), din familia acipenseride (Acipenseridae) care trăiește în Marea Neagră și Marea Caspică și migrează, pentru reproducere în fluviile care se varsă în ele: din Marea Caspică migrează în Volga, Ural, Cura; din Marea Azov – în Don; din Marea Neagră – în Rion, Nipru, Bug, Nistru și Dunăre. Sunt descrise 3 rase geografice: Acipenser gueldenstaedtii colchicus în bazinul Mării Negre, Acipenser gueldenstaedtii gueldenstaedtii în nordul Mării Caspice și Acipenser gueldenstaedtii persicus în sudul Mării Caspice.

Nisetru

Lungimea obișnuită 1-2 m; maximală 4 m. Greutatea obișnuită 20-30 kg; maximală 115 kg. Femelele sunt mai mari. Poate trăi 50 ani. Are corpul alungit, gros în partea anterioară, comprimat lateral în cea posterioară. Solzi ganoizi există numai în regiunea caudală, în rest corpul este acoperit cu 5 șiruri longitudinale de scuturi osoase: un șir impar dorsal, câte un șir lateral și lateroventral pe fiecare latură.

Pielea acoperită cu scutele stelate de diverse mărimi. Capul este complet acoperit de plăci osoase zgrunțuroase. Botul scurt, lat și obtuz cu 4 mustăți pe fața inferioară. Mustățile sunt nefranjurate și circulare (rotunde) în secțiune, vârful lor nu atinge buza superioară. Gura mică, inferioară, dreaptă. Dinții lipsesc.

Buza superioară puțin despicată la mijloc, iar cea inferioară întreruptă pe distanță mare. Înotătoarea dorsală și anală situate în partea posterioară. Înotătoarea caudală heterocercă, cu doi lobi, unul superior mai mare și altul inferior mai mic. Colorația este foarte variabilă: la unele exemplare, spinarea este neagră-cenușie, la altele – de un verde murdar sau verde închis. Sub linia laterală și pe abdomen e alb murdar.

Adulții se hrănesc în mare cu moluște, crustacee, polichete, mai puțin cu pești; în Dunăre cu larve de efemeroptere și alte insecte, crustacee și pești, mai ales obleț (Alburnus alburnus). Pentru reproducere migrează din mare în fluvii primăvara, din februarie-martie până în mai. Întreprinde migrații în fluvii și toamna, din august-septembrie până în noiembrie, unde rămâne până primăvara viitoare.

Locurile preferate pentru pontă sunt cele adânci, cu fund pietros sau nisipos, pe tot cursul Dunării dela guri și până la Porțile de Fier. O femelă depune 70000-800000 icre de culoare cenușie închisă cu un diametru de 3-3,5 mm. După reproducere adulții se întorc în mare. Puietul coboară și el în mare, dar mai încet, în anumite locuri se oprește o perioadă de timp. O parte din pui mai stau în partea de jos a Dunării încă 1-2 ani.

Are importanța economică, fiind pescuit. După cegă, nisetrul are carnea cea mai gustoasă dintre acipenseride. Se consumă proaspătă, sărată sau afumată. Se pregătește și ca marinată. Din spinarea sărată, uscată sau afumată se prepară batogul sau balâcul. Foarte prețuite sunt icrele lui, de culoare cenușie închisă și care se vând proaspete sau tescuite.

Șipul Acipenser sturio

Șipul (Acipenser sturio) este un pește marin, bentonic, anadrom, din familia acipenseride (Acipenseridae), amenințat cu dispariția, care era răspândit pe litoralul atlantic al Europei până în Norvegia, mările Baltică, Nordului, Mediterană, Adriatică și Neagră. Urca pe fluvii pe distanțe lungi. Astăzi, această specie trăiește doar în râul Garonne (Franța). În România nu s-a mai pescuit de 60 de ani și este considerată ca specie dispărută, în trecut se întâlnea în tot lungul litoralului și în fața gurilor Dunării, iar în Dunăre era semnalat numai în deltă.

Sip

Lungimea obișnuită 80-100 cm, maximă 6 m. Greutatea obișnuită 80 kg, maximă 400 kg. Poate trăi 100 de ani, obișnuit nu depășește 25 ani. Are corpul alungit, gros în partea anterioară, comprimat lateral în cea posterioară. Solzi ganoizi există numai în regiunea caudală, în rest corpul este acoperit cu 5 șiruri longitudinale de scuturi osoase: un șir impar dorsal, câte un șir lateral și ventral pe fiecare latură. Capul este complet acoperit de plăci osoase.

Botul de lungime mijlocie, aproape triunghiular, cu vârful rotunjit, cu 4 mustăți scurte, nefranjurate, pe fața inferioară. Gura inferioară transversală; dinții lipsesc; buza superioară subțire, cea inferioară despicată. Înotătoarea dorsală și anală situate în partea posterioară a corpului. Înotătoarea caudală heterocercă, cu doi lobi, unul superior mai mare și altul inferior mai mic. Spatele galben-cafeniu, uneori cu marmorații verzui, abdomenul alb sau gălbui, flancurile albe, uneori argintii.

Hrana în Marea Neagră consta mai ales din hamsii (Engraulis), în alte mări din nevertebrate bentonice. Specie migratoare anadromă, petrece cea mai mare partea a vieții în mare. Urcă pe fluvii în lunile aprilie-mai, pentru a-și depune icrele în locurile cu curent puternic, pe fund de pietriș. O femelă depune 800 000—2 400 000 de boabe de icre.

Are valoare economica, fiind pescuit. Carnea este mai puțin gustoasă decât a celorlalți sturioni. Icrele sale sunt de calitate inferioară.Citeste mai multe detalii despre Sip Aici

Viza Acipenser nudiventris

Viza (Acipenser nudiventris) este un pește dulcicol, bentonic, din familia acipenseride (Acipenseridae), răspândit în râurile ce se varsă în Marea Neagră, Marea Azov, Marea Caspică și Lacul Aral. Este o specie amenințată cu dispariția. În România și Republica Moldova nu s-a mai pescuit de 50 de ani și este considerată ca specie dispărută. În România se întâlnea în Dunăre, de la Baziaș la Galați, excepțional în deltă. Urca și în cursul inferior al afluenților Dunării (Prut, Siret etc.), iar în Nistru până la barajul Dubăsari.

Viza

Lungimea obișnuită 40-50 cm, maximă 221 cm. Greutatea obișnuită 8-10 kg; maximă 80 kg. Trăiește până la 32 ani. Are corpul alungit, gros în partea anterioară, comprimat lateral în cea posterioară. Solzi ganoizi există numai în regiunea caudală, în rest corpul este acoperit cu 5 șiruri longitudinale de scuturi osoase: un șir impar dorsal, câte un șir lateral și ventral pe fiecare latură.

Capul este complet acoperit de plăci osoase. Botul (rostrul) conic, scurt, rotunjit la vârf, cu 4 mustăți franjurate pe fața inferioară, rotunde în secțiune. Gura inferioară transversală, dreaptă; dinții lipsesc; buzele întregi (nedespicate). Înotătoarea dorsală și anală situate în partea posterioară. Înotătoarea caudală heterocercă, cu doi lobi, unul superior mai mare și altul inferior mai mic. Spatele cenușiu închis bătând în brun roșcat, uneori în vânat; flancurile mai deschise; abdomenul alb.

Hrana constă din larve de efemeroptere și din alte insecte, moluște și crustacee; în Marea Caspică se hrănește mai ales cu pești. Depune icrele pe fundul fluviilor, pe nisip sau pietriș, în aprilie-mai. Numărul icrelor depuse de o femelă este de 200 000 – 1 290 000.

Are valoare economică, fiind pescuit. Are carnea grasă și foarte gustoasă.

Speram ca va placut articolul Sturioni – Totul despre speciile si familia sturionilor, este posibil sa-ti placa sa citesti despre mai multe Specii de pesti.

Daca doresti sa contribui la articolul nostru o poti face cu placere de Aici, Noi tinem cont de sfaturile pescarilor, asta.. pentru ca ne pasa.

Nu uitati sa va Abonati la canalul nostru. Multumim

Aboneaza-te Dunare.ro Youtube

Leave a Comment