🐟Văduviță – Totul despre Văduviță – Pescuit, Protecție și Curiozități (Leuciscus idus) este gasita în multe locații din Europa de Est și este un pește semimigrator dulcicol bentopelagic, de 30–50 cm, din familia ciprinidelor, din apele încet curgătoare din Europa inclusiv România (în Dunăre și în Delta Dunării) și Republica Moldova, Rusia, chiar și în Siberia. Specia face obiectul pescuitului comercial la scară destul de mare. 🎣
🧂 Această specie, puțin apreciată în Europa de Vest, este consumată în mod regulat de populațiile din Europa de Est. Leuciscus idus este comercializat în stare proaspătă, congelată, afumată sau conservată. Soiurile galbene, roșii sau albe (cu sau fără pete negre pe spate), numite „Leuciscus auriu”, sunt selectați și crescuți ca pești de acvariu sau pentru iazuri ornamentale. 🐠
🔍 Descriere – Corp cu secțiune transversală ovală, înaltă și comprimată lateral. Solzi cicloizi, fără pigmentare închisă pe margine. Gură relativ mică în poziție terminală. La exemplarele adulte există o cocoașă nucală, mai mult sau mai puțin marcată. Maxilarul superior puțin mai lung decât cel inferior. Dinți faringieni teșiți. 👁️ Ochi de dimensiuni modeste, cu un diametru mai mic decât lungimea botului.
🌈 Înotătoare anală cu marginea exterioară concavă, cu o culoare variabilă de la gri-verde la verde maroniu, uneori cu pete întunecate rare. Laterale mai deschise, cu reflexe argintii strălucitoare, adesea cu nuanțe gălbui. 🐟
Burta albă sau gri albicioasă, iar aripioarele dorsale și caudale sunt gri, rareori gri-portocalii, aripioare translucide, cu înotătoarea dorsală și înotătoarea caudală întunecată și groasă, înotătoarea anală și marginea inferioară a caudalei de culoare roșie, adesea de o nuanță foarte strălucitoare. Există soiuri ornamentale care sunt complet roșii sau galbene. Masculii dezvoltă tuberculi nupțiali în timpul perioadei de reproducere, în timp ce femelele par mai îndesate datorită maturării ouălor.
🏞️ Habitat și obiceiuri – Văduvița este o specie predominantă în principal în fluvii, de exemplu Dunărea, râurile mari de câmpie și în lacurile mari cu niveluri trofice ridicate. Rezistă la niveluri scăzute de salinitate, motiv pentru care apele de mare și gura sălmastră sunt comune. Preferă substraturile amestecate cu nisip, pietriș și piatră zdrobită, dar este frecventă și în porțiuni cu fundul predominant noroios. 💧
Populațiile fluviale și anadrome efectuează migrații de reproducere chiar și pe distanțe considerabile, în timp ce cele lacustre urcă pe afluenți. Prin natură, formează grupuri de indivizi de mărime și vârstă similare. Din primăvară până la sfârșitul toamnei grupurile stau în ape relativ puțin adânci, în timp ce în lunile cele mai reci se deplasează în ape mai adânci unde și iernează, desfășurând activitate redusă sau rămânând în stare latentă. ❄️
🥗 Hranire – Se hrănește cu un spectru larg de alimente. Include substanțe animale și vegetale, printre care predomină insectele acvatice, insecte artificiale, moluștele, crustaceele, algele filamentoase și detritusurile organice. În apele sălmaste, dieta include în principal moluște lamelibranche, gasteropode și crustacee. 🦐 Exemplarele mai mari dezvoltă obiceiuri ihtiofage. Larvele și alevinii se hrănesc cu organisme planctonice, micronevertebrate, alge și detritus organic.
🐣 Reproducerea Văduviței – În funcție de latitudine și condițiile de mediu, reproducerea se desfășoară din martie până în iulie (în Europa Centrală de obicei între aprilie și mai), cu temperaturi ale apei nu mai mici de 10°C. 🌡️ Masculii ajung în spațiile de reproducere cu câteva zile înaintea femelelor. Femelele singure sunt curtate de mai mulți masculi în același timp. Depunerea are loc în mai multe etape, cu intervale de aproximativ 3 zile, în ape puțin adânci și bine oxigenate. Fiecare femelă produce câteva mii de ouă mici, gălbui, lipicioase, de aproximativ 1,5 mm în diametru.
🪱 După fertilizare, ouăle aderă la vegetație sau la alte elemente ale substratului până la ecloziune. Dezvoltarea embrionară durează aproximativ 10 – 20 de zile. În primele luni de viață. La ambele sexe, maturitatea sexuală este atinsă între al cincilea și al șaselea an de viață. Datele despre creșterea acestei specii sunt rare. La un an, tinerii măsoară aproximativ 13 cm, la doi aproximativ 18, la 6-9 ani 30-40 cm lungime (700-1.300 g). Speciile mijlocii sau mari ating lungimea maximă de aproximativ 800 mm SL (medie 350-400 mm), cu o greutate de 5 kg (medie 200-500 g). Vârsta maximă raportată: 18 ani. 🎂
📉 Starea speciei – Specia este comună și relativ abundentă în aproape toată zona sa de distribuție și nu sunt raportate cauze speciale de amenințare. La nivel local, poate scădea din cauza poluării, presiunii excesive a pescuitului, construcției de baraje și a altor bariere impracticabile care întrerup continuitatea râului și împiedică migrațiile de reproducere. În ultima vreme, răspândirea L. idus s-a extins foarte mult în urma numeroaselor eliberări (voluntare sau accidentale) efectuate în scop de pescuit în afara zonei sale de origine. În locurile în care este alohtonă, această specie provoacă adesea daune grave populațiilor de pești indigeni. 🚫
🛡️ Protecție – În multe țări există măsuri minime și nu există perioade de pescuit. În Lista Roșie a IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii și Resurselor Naturale) specia este clasificată ca fiind cu risc scăzut (LC, Least Concern). 📘
💰 Valoare economică – În multe locații din Europa de Est și Federația Rusă, specia face obiectul pescuitului comercial la scară destul de mare. Această specie, puțin apreciată în Europa de Vest, este consumată în mod regulat de populațiile din Europa de Est. L. idus este comercializat în stare proaspătă, congelată, afumată sau conservată. Soiurile galbene sau roșii sau albe (cu sau fără pete negre pe spate), numite „leucisc auriu”, sunt selectate și crescute ca pești de acvariu sau pentru iazuri ornamentale de grădină. 🐟
🎣 Pescuitul – Pescuitul profesional se practică cu diverse tipuri de plase și lansete pentru muscărit, mai ales în timpul migrațiilor de reproducere. Considerată o specie interesantă de mulți pasionați, care o subminează cu tehnici asemănătoare cu cele folosite pentru capturarea păstrăvului. Îi place să muște musca artificială. 🎯
📌 Categorii recomandate:
– Fauna și Flora din Delta Dunării – Biodiversitate Sălbatică și Esența Vieții
– Specii de pesti din Dunare si Delta Dunării
– Pescuit în Delta Dunării – Locații și Secrete pentru Capturi Reușite
❓ Întrebări frecvente
🎯 Unde găsim văduvița în România?
În Dunăre, Delta Dunării, lacuri mari și râuri de câmpie.
🍽️ Cu ce se hrănește predominant?
Insecte acvatice, moluște, crustacee și resturi organice.
📏 Cât poate trăi o văduviță?
Până la 18 ani, cu greutăți de până la 5 kg.
🌊 Preferă ape adânci sau puțin adânci?
Primăvara stă în ape puțin adânci, iar iarna în cele mai adânci.
Ți-a plăcut articolul Văduviță – Totul despre Văduviță?
Contribuie cu experiența ta: Trimite o aventură sau lasă un comentariu mai jos!
