Pescuit la copca cu “emotii”

    0

    Pescuit la copca cu “emotii” Intrăm, sau nu intrăm ?! Asta era intrebarea care ne măcina la marginea lacului unde se vedea apa sub pojghita de gheată. Ora era deja tarzie, prognoza meteo ne-a făcut să ne adunăm in grabă, se anunta iar vreme caldă si exista posibilitatea de a nu mai avea sansa unui pescuit la copcă pe anul ăsta. După două, trei esuări de a intra am vrut sa renuntăm, cei cațiva metri de gheată subțire stăteau intre noi si placerea de a juca o dandinetă intr-un dans pe care numai ea stie să-l facă. Intr-un final, colegii mei isi iau inima in dinți și se lansează repede pe ghiata scăpand in felul asta de starea de frică care se instaurase in noi, portiunea care ne măcina nervii nu mai era o problema pentru ei. Atunci a fost pentru prima dată in viată cand mi-am dorit din toată inima să levitez, imi doream prea mult să fiu cu ei, așa că am inchis ochii si mi-am pus cele 120 de kg in miscare cat de repede am putut, spre surprinderea mea si cu putină emotie am ajuns cu bine langa ei, plin de fericire că pot in sfarsit să fac ce trebuie să facă orice pescar, să pescuiască! Vă dati seama că bucuria nu a tinut prea mult timp, gheata fiind subtire se crăpa si scotea niste zgomote de iti ingheta inima in piept. Ne uitam unul la celalat de parcă ar fi fost pentru ultima dată. Momentele deveneau ciudate si venise timpul să fac un ultim tangou cu frumoasele mele dandinete. Extazul se transformase in agonie si mi-am dat seama că trebuie să ajung cat mai repede pe mal, am strans, am ajuns iar la locul de intrare unde prinsesem smecheria, mi-am luat viteză, și spre norocul meu am mai adaugat o amintire/aventură frumoasă in viata mea. Toți putem face o poveste frumoasă din intamplarile noastre, incercati si voi, nu este greu!

    Mihai Moraru

    Articol oferit de Mihai Moraru

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.