Sfiștofca – Sat din Romania – este amplasat in lângă granița dintre România și Ucraina, Sfiștofca este unul dintre cele cinci sate ale comunei C.A. Rosetti din Municipiul Județul Tulcea. Amplasarea geografică strategică a ajutat la conservarea sălbăticiei și a păstrat-o neatinsă de influențele timpurilor moderne și astfel pare să stea deoparte de aspectul economic, administrativ și social al restului țării.
Studiul dezvoltă conceptul de reconstrucție aducând opiniei publice riscul serios de dizolvare a satului. Studiul de caz abordează următoarele: introducerea în problemele economice, culturale și sociale, analiza spațială și arhitecturală, oportunitățile turistice, dezvoltarea și consolidarea satului prin prezentarea de soluții și programe de revitalizare. În cele din urmă, lucrarea prezintă un ghid de practică al studenților participanți. Scopul lucrării este de a evidenția necesitatea intervențiilor în vederea prevenirii procesului de dispariție a comunității și de a aduce soluții pentru susținerea și conservarea zonei caracteristicilor.
Locuit de etnici lipoveni, sunt aproximativ şaizeci de case. Doar un sfert dintre ele sunt încă locuite, iar procesul de construire a clădirilor este foarte scăzut. În zilele noastre, satul pare să fie pustiu, dar puținele familii locale care încă locuiesc acolo abia așteaptă să vă spună povestea vieții lor, si sa aveți timp suficient pentru a le asculta.
De-a lungul veacurilor, s-ar putea spune că Dunărea a acționat ca o legătură culturală, economică și socială. Pentru România, fluviul Dunărea a servit ca rută de navigație, graniță și punct de polarizare politică (Petre și Chifelea, 2012). Satul Sfiştofca a fost aşezat la începutul anului 19 de către pescarii veniţi aici din zona Don şi Nipru. Astăzi, Sfiştofca este unul dintre puţinele exemple de structură socială rurală, tipică etnicilor lipoveni. Configurația peisajului și spațiului Sfiștofca este un tipar al vieții rurale din Delta Dunării în comparație cu satele învecinate. Mai mult, Sfiştofca pare a fi neatinsă de nici-o influenţă a timpurilor moderne.
Desprinsă în Rezervația Biosferei Delta Dunării , Sfiștofca împreună cu alte patru sate, cu excepția comunei de reședință, este conectată la cursul de apă. Sfiștofca și satul Cardon sunt conectate la Canalul Sulina și la unitatea de pescuit Popina. Din cauza condițiilor proaste a drumurilor, accesul cu mașina ar putea fi foarte dificil, mai ales în sezonul ploios. Satul este situat la 102 km de orașul Tulcea, iar Sulina – cel mai apropiat centru urban – se află la 18 km.
De-a lungul anilor, îndepărtarea acestui sat rural sa dovedit a fi un element relevant, având în vedere că complexitatea volumului comerțului este legat de activitățile portuare adiacente (Voica, 2013, 2014). Dispunerea satului prezintă drumul principal care urmează Bratul Sulina. Chiar în mijlocul acestui drum veți găsi Biserica Vechilor credincioși ruși. Lățimea drumului este de aproximativ opt metri și indică creșterea animalelor este ca activitate principală a localnicilor.
Biserica se ridică peste coamele casei și dezvăluie marginea satului. Ca o promisiune pentru o viață mai bună, lumina lunii acoperă zidurile bisericii, singura clădire luminată pe aici în timpul nopții. Alte trei alei au fost construite paralel cu drumul principal. În zilele noastre, unele noi căi scurte vin de nicăieri, deoarece acestea nu ar fi propice agriculturii. Chiar există un teren larg – localnicii ar putea folosi doar o mică parte din acesta, unde structura solului este nesărată.
Mai mult, pășunatul local chiar și la scară mică îngustează vegetația. Din acest motiv, vegetația sălbatică este săracă, iar aceasta reprezintă o problemă complementară atunci când vine vorba de stabilizarea terenului . În alte locuri, de-a lungul timpului, un habitat larg și valoros a fost distrus și terenul cultivat a fost infestat dăunând mediului (Hanganu, 2013). 2.3.
Potentialul turistic
În zilele noastre, localnicii din Sfiştofca sunt conştienţi de dificultăţile de acces în zonă şi de dezvoltarea scăzută a turismului şi cazărilor. În timp ce călătoresc cu un buget redus, turiștii ar putea găsi o experiență grozavă în gazda localului. Când am ajuns, un grup de 30 de persoane, localnicii au fost destul de uimiți și au fost interesați să ne cunoască și să discute cu noi. Cei mai mulți dintre lipovenii din Sfiștofca sunt în vârstă, așa că sunt nostalgici pentru frumosul lor sat de altădată. În timp ce am vorbit cu ei, am aflat despre originea lor. Avem ocazia să le vizităm casele și curțile și am fost primiți să dormim peste noapte.
De-a lungul anilor, creșterea animalelor a fost principala activitate a localnicilor Deltei Dunării. Locația sa geografică este favorabilă pentru șederea pe timpul iernii și frumusetea padurii Letea a făcut ca oamenii să se stabilească în satul C.A. Rosseti. Structura solului nisipos, lipsa mineralelor este rezultatul fostelor dune, prin urmare drumul și-a pierdut configurația ca urmare a procesului de depopulare.
Delta Dunării din România este bine cunoscută pentru peisajul său sălbatic, dar și pentru procesul de depopulare în scădere și standardele scăzute de viață. Șomajul a devenit o problemă cu efecte psihologice importante, precum lipsa stimei de sine a omului. Într-o comunitate mică și abandonată, oamenii ar putea să devină cu ușurință fără speranță și să-și piardă sentimentul pentru arta și tradiția lor.
Mai mult, lipsa de interes pentru mediul lor nu este de ajutor pentru atragerea turistică pentru a conduce satul către o dezvoltare durabilă. Delta Dunării din România este bine cunoscută pentru peisajul său sălbatic, dar și pentru procesul de depopulare în scădere și standardele scăzute de viață. Șomajul a devenit o problemă cu efecte psihologice importante, precum lipsa stimei de sine a omului.
Într-o comunitate mică și abandonată, oamenii ar putea să devină cu ușurință fără speranță și să-și piardă sentimentul pentru artă și tradiția lor. Mai mult, lipsa de interes pentru mediul lor nu este de ajutor pentru atragerea turistică pentru a conduce satul către o dezvoltare durabilă. Acesta este unul dintre multele motive pentru care ar trebui să încercăm să schimbăm această realitate și să atragem atenția asupra problemei. Fiecare detaliu pe care îl veți vedea în jurul satului vă oferă un sentiment de scurtă durată.
Doar casele pictate în nuanțe de albastru și verde dau un sentiment de bucurie și o speranță pentru un viitor mai bun. În tradiția lipovenească, minunatele culori de albastru și verde sunt un simbol al speranței, așa cum ne-a explicat mai târziu preotul bisericii.
Metode de dezvoltare
Pentru o mai bună analiză a situației actuale și a contextului social, atelierul a început cu o vizită la fața locului și discuții cu locuitorii locali.Ulterior am adunat informații, am făcut sugestii de instrumente de dezvoltare și am indicat pașii pentru salvarea comunității: a. Un aspect important al discuției a fost procesul de depopulare. Trebuie luate măsuri pentru prevenirea depopulării și conservarea zonei pentru generațiile viitoare (Boja și Popescu, 2001; Petrișor). el al ., 2014b). Autoritățile locale își manifestă interesul pentru dezvoltarea economică a satului și au propus diferite facilități pentru a atrage investiții în zonă precum: reducerea taxelor sau liberarea terenurilor în concesiune în vederea dezvoltării activităților economice.
Totuși, există puțin accent pe problema angajării și un interes scăzut pentru noi oportunități locale de muncă. Doar așa am putea preveni depopularea și am ajuta la reconstrucția satului. b. La scară mică, ecoturismul este o metodă de dezvoltare deja folosită de localnici. De asemenea, casele nelocuite ar trebui să intre într-un sistem de închiriere cu autogestionare pentru turiștii care doresc să viziteze Delta Dunării. O altă sugestie a fost crearea unei zone de camping unde localnicii ar putea oferi mâncăruri tradiționale pentru vizitatori. Unii dintre localnici ar putea ghida turiștii prin sat, le-ar putea arăta scenariul uimitor, folosind mașini locale, bărci sau plimbându-se.
Urbanism
Atelierul a subliniat necesitatea păstrării comunității artistice din Sfiștofca și a tradițiilor acesteia (Văidianu el al ., 2014). Echipa noastră – arhitecți, suflători de sticlă, fierari și țesători – împreună cu localnicii arată publicului tehnici tradiționale de lucru. În ziua de azi nu există copii în Stiftofca, așa că nu există program școlar. Oamenii obișnuiau să-și tragă viață obiceiurile și tradițiile numai dacă sunt motivați să îmbunătățească nivelul de trai atât pentru ei, cât și pentru comunitatea lor (Petrișor și Petrișor, 2014).
În plus, autoritățile satului ar putea oferi un acces ușor la tehnologia informației și să faciliteze o comunicare ușoară cu satele vecine pentru a rezolva diferite probleme. Un centru cultural ar putea deveni un factor de atracție nu numai pentru educație, ci și pentru oameni. Așa că își vor recăpăta respectul de sine și noi oportunități de angajare. Mai mult, un centru artistic poate deveni o atracție primordială a satului, în ciuda condițiilor grele de viață din Sfiștofca.
Din poziție de arhitect, comunitatea culturală Sfiștofca ar putea facilita recunoașterea elementelor arhitecturale valoroase, pentru a face un inventar al clădirilor și a păstra acest patrimoniu prin sondaje arhitecturale. În exterior – forma și proporția caselor urmează o ordine. Curțile consecutive descriu o ierarhie a domesticităților. Simboluri minunate din lemn decorează exteriorul caselor. În interior – distribuția spațiilor este destul de simplă – un dormitor, o cameră de oaspeți, o sobă , baie – (sistem saună umedă) sunt doar un alt element de valoare.
Comunitatea Sfiștofca este un loc bun unde viitorii artiști, turiști și localnici s-ar putea întâlni și discuta despre noile lor proiecte. De asemenea, Sfiştofca este locul perfect pentru festivaluri şi concerte. În zilele noastre nu există public, dar localnicii încă obișnuiesc să se îmbrace în costumele lor tradiționale pentru slujba bisericii de duminică sau alte evenimente tradiționale, găzduite de obicei în clădirea fostei școli. Standardul ecologic de construcție este principalul motiv pentru care casele abandonate au dispărut din profilul satului (Meiță, 2010; Meiță). el al ., 2014).
Odată cu asta, au mai rămas doar câțiva oameni care sunt conștienți de cultura tradițională a construcției de clădiri folosind materiale organice locale. Este un fapt că multe țări europene caută să păstreze metoda tradițională de construcție folosind stuf, lut, paie și nisip – pentru a preveni dispariția acestui valoros artizanat din lipsă de practică.
Mai mult, aceasta ar putea fi o mare oportunitate pentru schimburi culturale și informaționale. Aceasta implică și în cadrul – studiu de practică – o restaurare a caselor locuite, chiar și extinderea acestora. Casele abandonate trebuie reabilitate si renovate si, in final, integrate intr-un sistem de inchiriere pentru turisti. Acum, există câteva intenții în această direcție, așa cum a fost prezentat în Albumul – Stuf – Case traditionale din Delta Dunarii – editat de Igloo Magazine. d. O altă modalitate de a atrage atenția asupra unei comunități care stă să-și piardă rădăcinile este reciclarea materialelor din casele abandonate și înlocuirea acestora cu un simbol.
Urbanism. Arhitectură. Construcţii • Vol. 6 • Nr. 4 • 2015 • 12 detaliile tradiționale la scara satului, folosind materiale de reciclare, ar putea fi un exercițiu util pentru elevi. Aceasta presupune, de asemenea, o comunicare directă cu localnicii pentru a-i obișnui pe elevi cu materialele și procedeele folosite în construcția tradițională de către lipoveni. Această metodă a fost aplicată în atelierul nostru de studenții la arhitectură. Primăria ar trebui să urmeze pasul următor și să dispună de un dispozitiv de transport disponibil care să poată conecta satele vecine.
Astăzi aici sunt doar trei mașini personale care deservesc întregul sat. f. Participanții au subliniat semnificația unei agriculturi durabile, la scară mică – axată pe ierburi și plante precum – mușețel, cătină, traista ciobanului, majoritatea potrivite solului existent. Deoarece solul nu a fost infectat cu pesticide, accesibilitatea incomod ar putea deveni un avantaj. Apicultura ca brand regional al Sfiştofca a fost o altă sugestie a studenţilor. Există o legătură clară între peisajul minunat, speciile de floră și faună și activitățile agricole, chiar și la scară mică.
Prin urmare, este de o mare importanță implementarea unui model durabil de agricultură având în vedere posibilele daune pe care le-ar putea aduce mediului (Nicolescu, 2011). 4. Studiu practic Atelierul a început la București. Proiectele propuse de elevii UAUIM au fost construcții simple, având ca element focal țesutul satelor dobrogene – evidențiind epocile de istorie, diversitatea materialelor folosite în construcții și activități cotidiene.
Scopul temei prezentate în cadrul studioului de arhitectură – proiectare studenților a fost acela de a demonstra utilizarea sa practică și de a dovedi responsabilitatea viitorilor arhitecți în înțelegerea metodelor de construcție folosind materiale din Delta Dunării . Căutând răspunsul corect – referitor la relația dintre arhitectură, natură și mediu – am aflat că se bazează pe conceptul de arhitectură ecologică. Acest concept sugerează proiectarea ca o continuitate a ecosistemului, o relație între conceptul de proiectare, om și natură, chiar și oameni și natură (Petrișor el al ., 2014a).
Concluzie
Sfiștofca are nevoie de ajutor urgent pentru a-și păstra identitatea culturală în viitorul apropiat, așa că este necesară o implementare rapidă și eficientă a programelor de reconstrucție .
Sectorul turistic Sfiștofca trebuie supravegheat pentru a preveni o ciocnire între conservarea peisajului și viitoarele dotări. Sectorul turismului ar putea deveni un atu important pentru aria protejată și comunitatea acesteia, dacă am afișa programe de management, ținând cont de caracteristicile ariei protejate, cu pagube reduse și poluare minimă.
Speram ca va placut articolul nostru Sfiștofca – Sat din Romania. Daca doresti sa contribui la acest articol o poti face cu placere Aici, Noi tinem cont de sfaturile pescarilor, asta.. pentru ca ne pasa.
