Țiparul: Biologie, Habitat și Importanță Ecologica – Misgurnus fossilis, cunoscut popular sub numele de „țipar” sau „chiscar”, este un pește fascinant care face parte din familia Cobitidae și ordinul Cypriniformes. Acest pește dulcicol, bentonic, este răspândit în Europa și Asia, fiind întâlnit în special în apele lente sau statice, cum ar fi bălți, iazuri și canale. În România, țiparul este frecvent întâlnit în Delta Dunării, dar și în cursurile inferioare ale râurilor precum Olt, Mureș, Siret și altele. Este o specie protejată, inclusă în Anexa III a Convenției de la Berna, iar capturarea sa trebuie să fie urmată de eliberare imediată. Acest articol îți va oferi o privire de ansamblu asupra biologiei, habitatului, comportamentului și importanței ecologice a țiparului.
Biologie și Habitat
Țiparul este un pește nocturn, care își petrece ziua îngropat în nisip sau noroi, evitând astfel prădătorii și condițiile extreme de mediu. Adulții pot săpa gropi de până la 70 cm adâncime în perioadele secetoase sau de îngheț. Talia medie a țiparului este de 20–25 cm, dar poate atinge excepțional 32 cm. Corpul său este alungit, acoperit cu solzi mici și mucus lunecos, iar capul mic este dotat cu 10 mustăți senzoriale. Coloritul său variază de la galben-portocaliu la brun-închis, cu pete și dungi distinctive pe spate și flancuri.
Țiparul este întâlnit în cursurile inferioare ale râurilor cu curgere lentă, dar poate fi găsit și în bazine statice, pe fundul nisipos al iazurilor, bazinelor și canalelor cu apă. În România, este des întâlnit în Delta Dunării, dar și în alte zone precum Bistrița, afluenții Siretului, Crișul Negru, Olt, Mureș, Moldova, Bârlad, Cerna și Bega. Uneori, poate fi găsit și în limanurile deschise ale Mării Negre.
Hrană și Comportament
Țiparul se hrănește în principal cu larve de insecte, viermi, moluște mici și uneori ingestionează noroi pentru a extrage nutrienți. Este o specie sensibilă la poluanții din sedimente, ceea ce îl face un bun bioindicator al calității apelor. Depunerea icrelor are loc între martie și iunie, pe plante acvatice.
Comportamentul țiparului este adaptat la mediul său. În timpul zilei, stau îngropați în nisip, evitând astfel prădătorii. Noaptea, ies din ascunzătoare pentru a se hrăni. În perioadele secetoase sau de îngheț, țiparii pot săpa gropi adânci în noroi, unde pot supraviețui până când condițiile se îmbunătățesc.
Importanță Ecologică și Economică
Deși carnea țiparului este considerată mediocră și uneori cu miros neplăcut, specia are o importanță ecologică semnificativă. Este folosită ca nadă la pescuitul sportiv, iar prezența sa în ecosistemele acvatice indică un mediu sănătos. Protejarea acestei specii este esențială pentru menținerea biodiversității.
Țiparul este, de asemenea, un bun bioindicator al calității apelor. Prezența sa într-un ecosistem acvatic indică faptul că apa este relativ curată și sănătoasă. Sensibilitatea sa la poluanți face ca dispariția sa dintr-un ecosistem să fie un semn de alarmă pentru degradarea mediului.
Curiozități despre Țipar
Un aspect interesant al țiparului este modul în care reacționează la stres. Când este prins și scos din apă, țiparul elimină aerul din intestin prin anus, producând un sunet asemănător unui țipăt slab. De aici provine și numele său popular, „țipar”.
Concluzie
Țiparul (Misgurnus fossilis) este o specie fascinantă și importantă din punct de vedere ecologic, care merită atenția și protecția noastră. Prezența sa în apele României este un semn al unui ecosistem acvatic sănătos, iar respectarea reglementărilor de protecție este esențială pentru conservarea acestei specii pe cale de dispariție. Prin înțelegerea și protejarea acestui pește, contribuim la menținerea biodiversității și la conservarea mediului acvatic.
