Pescuitul modern cu musca artificiala – Dupa parerea adeptilor pescuitului cu musca artificiala, aceasta metoda reprezinta tehnica de varf a tuturor metodelor de pescuit. Trebuie sa recunoastem ca acest mod de pescuit necesita o indemanare deosebita, mai ales lansarea mustei artificiale, pentru ca singura greutate este firul.
In cadrul pescuitului cu musca artificiala, momirea pestelui – somon, pastrav si din ce in ce mai des pesti maritimi si de apa dulce – este nu numai o tehnica, ci devine o arta. Problema reala este pacalirea pestilor, astfel ca musca artificiala, confectionata din pene si par, sa se confunde ca o insecta adevarata. Nobletea pescuitului cu musca artificiala si placerea ezoterica legata de aceasta au un trecut de mai multe sute de ani.
Metoda a fost descrisa pentru prima oara de catre Claudius Aelianus in secolul al treilea dupa Hristos. Scriind despre Macedonia, el ii pomeneste pe pescarii locali, care “leaga 2 pene de cocos si ata rosie de carlig, fixandu-le cu ceara neagra si asa se pescuiesc”. In 1496, maica Iuliana Berners, stareta manastirii de la Sopwell descrie cum se pescuieste pe raul Vel, folosind musca artificiala. Astfel, il depaseste in timp, cu 150 de ani, pe Izaak Walton, care scrie despre pescuitul cu musca artificiala vazut pe raul Lea, in cartea sa intitulata “Pescarul perfect”.
Ulterior o comleteaza cu un capitol, in care descrie amanuntit pescuitul cu musca artificiala, metoda insusita de Walton dupa aparitia cartii sale, de la prietenul lui, Charles Cotton, pe raul Dove. Prin capitolul intitulat “Instructiuni pentru prinderea pastravului si lipanului in ape curate” face de fapt o introducere a pescuitului cu musca artificiala in pescuitul modern. Cultul pescuitului cu musca uscata in ape repezi a fost fondat in secolul al XIX-lea, de catre foarte priceputul scriitor si pescar F.M.
Halford, invataturile lui fiind contestate de catre G.E.M. Skues si Frank Sawyer – in acest secol. Skues spunea ca pastravul isi procura marea parte a hranei nu de pe suprafata apei, ci din adancul ei. Atunci s-a nascut pescuitul cu nimfe, aproape de suprafata apei, pentru pesti fiind o arta ucigatoare. Frank Sawyer a elaborat metode generale pornind de la concluziile lui Skues, de exemplu, metoda, de atunci renumita, Nimfa “Pheasant Tail” si “induced take” (momirea pestelui).
Pescuitul modern cu musca artificiala:
Specialistii englezi contemporani, printre care John Goddard, Brian Clarke si Richard Walker, au studiat si mai amanuntit comportamentul pastravilor, obiceiul lor de a se hrani, pentru a elabora metode si muste si mai eficiente. Metodele pescuitului cu musca in ape statatoare erau identice, pana in anii ’60, cu cele ale pescuitului in ape curgatoare. Atunci insa, prin constructia mai multor baraje de acumulare in sudul Angliei, pescuitul pastravilor a devenit un sport accesibil pentru toata lumea.
Acest sport s-a dezvoltat intr-un ritm rapid, avand cativa reprezentanti cunoscuti, ca Bob Church, Arthur Cove si John Wadham, ale caror metode sunt aplicate si astazi de catre mii si mii de pescari. Revolutia in pescuitul cu musca artificiala nu s-a terminat aici, pentru ca pestii obisnuiti au fost indepartati din tot mai multe lacuri mici, baraje si lacuri miniere, ca sa fie populate cu pastravi. Acest proces este continuat si in zilele noastre, desi numarul lacurilor cu pastravi depaseste orice valoare precedenta. Odata cu raspandirea pastravilor, fabricarea echipamentului si a mustelor artificiale s-a dezvoltat intr-un ritm rapid.
