Labanul, chefalul mare – La infatisare seamana cu cleanul, dar este mai mare ca acesta, mai gras, avand capul mai turtit, iar aripioarele perechi sunt apropiate unele de altele, langa cap. Labanul este cel mai mare si mai valoros dintre chefalii Marii Negre.
El are o larga arie de raspandire in marile si oceanele situate in regiunile tropicale si subtropicale. Capul, mare si turtit dorsoventral, este acoperit de solzi pana la varful botului. Ochiul este prevazut cu o pleoapa adipoasa foarte dezvoltata.
Lungimea maxima la care ajunge este de 63 cm si greutatea 3,3 kg, dar aceasta dupa ce trece de 16 ani. Se cunosc si exemplare de 75 cm lungime, in greutate de 8 kg si chiar 12 kg. Lungimea obisnuita este insa de 25-50 cm, iar greutatea 300-1000 g.
Labanul creste mai repede decat celelalte specii de chefali. Se produce la varsta de 5-6 ani, cand depaseste lungimea de 30 cm. Locurile de reproducere sunt in mare, unde depune 3-8 milioane de icre, acestea fiind extrem de mici.
Desi prolificitatea este atat de mare, labanul nu se gaseste in cantitati mari, procentul de supravietuire al puilor fiind redus. Daca reproducerea are loc in largul marii in intervalul august-septembrie, iar iernatul la adancimile de 80 m, incepand din luna mai, atat puii cat si adultii migreaza spre coasta, patrund in lacurile litorale si si fundul bogat in detritus, pe care-l consuma impreuna cu viermii si larvele de insecte care se gasesc in el.
Cat timp temperatura este ridicata si apa calda, nu paraseste aceste regiuni putin adanci. Sensibil si prevazator la primele semne de racire ale vremii, paraseste locurile preferate pentru hranire si migreaza in mare. Cunoscandu-se biologia lor din cele mai stravechi timpuri, pescuitul chefalilor este bazat in general, pe inchiderea acestora in lacurile litorale unde patrund primavara in cautarea hranei abundente.
Toamna, dupa cele dintai vanturi reci, cand cauta sa iasa in mare sunt pescuiti la asa-zisele garduri de chefal. Labanul, ca si ceilalti chefali, are carnea si icrele bogate in iod, cantitatea de iod fiind de 3-4 ori mai mare decat la alti pesti marini.
Din aceasta cauza, chefalul uscat si afumat se conserva timp indelungat la temperatura obisnuita, din octombrie pana in martie. Are o carne gustoasa, lipsita de oase marunte. In unii ani se pescuiesc, de-a lungul litoralului romanesc, importante cantitati de laban, insa, de regula, predomina celelalte specii de chefali, ostreinos si singhil (chefal auriu).
Speram ca va placut articolul Labanul, chefalul mare, este posibil sa-ti placa si Stavridul.
