Pescuit la pluta, secretele si placerea pescuitului cu pluta

Pescuit la pluta, secretele si placerea pescuitului cu pluta – Această tehnică este poate cea mai veche si distractivă pe care o puteți avea atunci când pescuiți la oblete, babusca, rosioara, caras sau crap și, probabil, cea mai versatilă, mai ales când pescuiți in lacurile din Delta Dunarii, canale, balti etc. sau zone si culoare cu stuf,papura, iarba “la ochiuri” ..aproape de mal sau la distante de până la 10-15 metri de mal. Nu este nimic mai frumos ca atunci cand vezi pluta cum pleaca sau se salta de la suprafață și apoi incepe agitatia apei din lac si observi ca ai un caras la kg in carlig sau incepe lupta cu un crap.

Pescuitul cu pluta este atât relaxant, cât și interesant! Ca și în cazul pescuitului de fund, o greutate din plumb este atașată de fir și apoi momeala este pusă pe cârlig. Diferența este că o pluta este plasata în linie pentru a ține cârligul oriunde ai vrea să fie în apă, în loc să-l lași să cadă pe fund. Avantajul acestui lucru este că puteți viza speciile care înoată între ape.

Puteti accesa categoria Speciile de pești pentru a obține ajutor în localizarea acestora si unde le veți găsi.Odată ce ați lansat, este un joc de așteptare până când vedeți pluta dispărând și apoi începe entuziasmul!

Desigur, sa nu uitam si de pescuitul la distanta cu pluta culisanta sau pescuitul la “pasarica” sau plimbatoare cum spun pescarii,  putem folosi mai multe metode cum ar fi cu telescopica din fibra sau carbon,metodele clasice cu stuful,trestia, un bat din bambus sau piper care cred ca unii inca le mai aveti prin casa.

Dar, din nou, având în vedere dupa mulți ani de cercetare și dezvoltare realizată de pescari specialiști, ne putem perfecționa abordarea pentru a folosi multe dintre tehnicile de succes care au fost dezvoltate pentru a crește rata de captură. Trebuie spus totuși, lansetele mai lungi vă vor oferi un control mult mai bun al liniei.

Ca în orice tip de pescuit, atunci când pescuiți cu pluta, este important să alegeți zonele din lac sau râu unde peștii stau de fapt pentru a se hrăni. Așadar, ca de obicei, căutăm structuri subacvatice, cum ar fi zone de buruieni, stuf,papura, gurile de râu și pârâurile de alimentare,  grămezi de pietre etc. pentru a ne găsi locul de pescuit.

De ce este atat de relaxant cand pescuim la pluta?

  • în primul rând, pluta servește ca un indicator vizual la mușcătură care ajută un pescar să evalueze starea subacvatică a cârligului cu momeală și să decidă dacă să înceapă inteparea si recuperarea firului;Bineinteles pescarul va fi concentrat atunci cand pluta este in apa.

  • în al doilea rând, poate lasa cârligul și momeala la o adâncime predeterminată (intre ape sau pe fund), ceea ce îl ajută pe un pescar să vizeze mai multi peștii specifici;

  • și, în sfârșit, datorită flotabilității sale , poate transporta cârligul cu momeală în zone de apă altfel inaccesibile cum ar fi la ochiuri de stuf papura sau iarba.

Plutele

Plutele au diferite dimensiuni și forme și pot fi realizate din diverse materiale, cum ar fi cocean,papura,sudan, spumă, lemn de balsa , plută sau plastic. Pluta este folosita pentru a permite pescarului să arunce o momeală departe de țărm sau de barcă, menținând în același timp un punct de referință unde momeala este spre deosebire de pescuitul de fund sau de pescuit.

Pescarul va selecta un plutitor adecvat după ce ține cont de puterea curentului (dacă există), de viteza vântului, de dimensiunea momelii pe care o folosește, de adâncimea la care pescarul dorește să prezinte acea momeală și de distanța la care se află. momeala trebuie aruncată.

De obicei, linia dintre flotor și cârlig va avea greutăți mici atașate, asigurându-se că plutitorul stă vertical în apă, rămânând vizibil doar un mic vârf viu colorat. Restul plutitorului este de obicei finisat într-o culoare neutră plictisitoare pentru a-l face cât mai puțin vizibil pentru pește. Fiecare stil de plutitor este proiectat pentru a fi utilizat în anumite tipuri de condiții, cum ar fi râuri lente sau rapide, apă cu vânt sau calmă sau ape mici înguste, cum ar fi canalele.

Înainte de aproximativ 1800, pescarii își făceau propriile plute, o practică pe care mulți o continuă și astăzi. Pe măsură ce pescuitul a devenit mai popular, companiile au început să produca plute în diferite stiluri pentru a satisface cererea în creștere.

Aceasta tehnica se refera in primul rand la pescuitul de finete la pestele albitura, mai marunt ca albitura, rosioara, lin, caracuda, platica etc. precum si a  pestilor mari. Alegerea locului pentru pescuitul cu pluta se face pe malurile cat mai aparate de vant, adica dupa o perdea de copaci, dupa damburi sau sub maluri inalte, sub  protectia stufului, in ochiuri sau lacase facute de pescar in lac sau rau. apele curgatoare, locul trebuie ales fara vartejuri.

Adancimea locului de pescuit trebuie sa se cunoasca in prealabil si se poate masura cel mai bine cu un fir cu plumb. %e asemenea, este foarte important sa se cunoasca structura fundului unde va sta momeala. Fundul albiei nu trebuie sa aiba obstacole din lemn, crengi sau stuf uscat ori alta vegetatie. Obstacolele din apa vor trebui sa fie cunoscute sau inlaturate, cele mai recomandabile fiind vadurile cunoscute sau cele formate chiar de noi prin curatirea fundului albiei.

Tehnica pescuitului cu undita si pluta pare a fi foarte simpla, iar dotarea, clasica: varga, pluta, firul, plumbul, carligul, momeala, eventual mulineta. Importante sunt alegerea lungimii vergii si actiunea varfului ei. Alegerea lungimii depinde de distanta de la care pescuim, de la mal sau din barca, si de adancimea apei. Este important ca, de la varful unditei la pluta, firul sa fie cat mai intins si pe cat posibil, usor oblic.

Cu cat este mai intins firul spre pluta, eventual firul sa stea pe apa, cu atat transmite mai repede miscarea de infigere la ac si cu atat este mai mica influenta vantului. Daca pestii sunt la un mal adanc sau din barca, pescuim cu undite scurte, deoarece manipularea cu o undita lunga este totdeauna mai dificila si infigerea acului mai lenta. Un exemplu de lungime corecta a vergii !

Daca pescuim la o distanta de 5 m de mal si la o adancime de 1 m, ar trebui sa fie in jur de 5-6 m. Firul: la pescuitul cu pluta folosim totdeauna un fir cat mai subtire posibil 0.10-0.15, si in functie de greutatea pestelui urmarit. Pentru  prinderea pestilor mici vom lega desigur si carlige mici. Cu un nailon de 0.15-0.20 mm se poate prinde si crap, daca stim sa il obosim corect.
Pentru pescuitul albiturii mici din barca lungimea firului va fi cat undita,  pentru a putea fi lansata precis momeala in ochiuri si totodata pentru a aduce prin  pendulare precis spre noi pestele prins. La pescuitul clasic de pe mal cu pluta lungimea firului trebuie sa depaseasca lungimea unditei cu 20-30 cm, altfel pescuitul prezinta dificultati legate de sensibilitatea si randamentul inteparii, precizia plasarii momelii si dificultatea de a scoate repede pestele in minciog.
Este preferabil ca firul sa pluteasca deasupra apei si sa nu se scufunde DACA NU ESTE CURENT. Un fir scufundat influenteaza sensibilitatea plutei la muscatura. De aceea, firul se unge cu o unsoare din vaselina, trecandu-se printr-o carpa imbibata. La terminarea partidei de pescuit firul se sterge obligatoriu cu o carpa uscata. La pescuitul cu mulineta, ungerea firelor, precum si stergerea lor la terminarea  partidei sunt obligatorii din aceleasi motive.
Pluta serveste la sustinerea momelii la o anumita adancime si la sesizarea imediata a momentului cand pestele musca. Materialul din care se confectioneaza este diferit: din varf de porumb (Cocean) vopsit cu lac, pluta, celuloid, material plastic spongios, plute cu antena,lemn de balsa etc. ) important este ca materialul sa fie usor, sa nu se imbibe cu apa (se acopera cu un lac) sa se poata manevra usor. Cea mai indicate forma este cea subtire, alungita, fusiforma, pentru ca in timpul muscaturii momelii si infigerii carligului opune pestelui o rezistenta minima.
Marimea si greutatea plutelor se aleg in functie de greutate, plumbul pe care il vom folosii si respectiv, de marimea pestelui scontat. Daca pescuim pesti rapitori cu ajutorul unui pestisor viu, folosim mai bine plutele mari, alungite, decat cele mici. In acest caz sunt recomandate unditele lungi, cu plute glisante. De asemenea, cu astfel de plute obisnuite se poate pescui si din barca, la distante marisoare, cu mulineta.
Aici se folosesc si vergi telescopice scurte, metoda buna pentru somn, crap etc. Referitor la culoarea plutei daca avem in vedere faptul ca pe oglinda apei  plutesc deseori bucati de lemn, frunze etc., si acestea nu deranjeaza cu nimic  pestii, plutele ar putea avea culori nedefinite, deci alb cu negru sau GALBEN FLUO, SAU VERDE FLUO DACA NU ESTE SOARE  . Plutele rosii sau chiar portocalii se observa mai bine de la distanta sau in amurg ori pe ceata.
Dar aceste plute mici rosii au dezavantajul in stufaris si vegetatie ca sunt confundate cu insectele de catre broaste care le ataca si pana la urma se urca pe ele, ceea ce, desigur, deranjeaza totusi, pentru distanta se prefera pluta portocalie!galbuie si alba cu negru. Unii pescari care isi confectioneaza singuri plutele, considera ca este mai  bine sa vopseasca pluta numai pe partea ce iese din apa DAR DACA SUNT VALURI ESTE MAI GREU DE OBSERVAT, peutru a nu starni banuieli  pestelui.
Partea care intra in apa se vopseste in maro, negru sau verde, dupa cum este vegetatia in acel anotimp. Plumbii: Scopul lor este sa pastreze momeala la adancimea dorita, astfel incat firul de la pluta pana la momeala sa fie intins in pozitie verticala. Se folosesc alice despicate sau tubulete mici, asa numitii plumbi CULISANTI. Important este ca plumbul folosit sa fie moale, pentru ca la eventualele ajustari cu pluta sa se desprinda usor cu unghia si sa se taie cu briceagul.
Formele cele mai indicate ale plumbilor sunt cele alungite la ambele capete sau ca o picatura. Greutatea plumbilor de pe o linie trebuie astfel aleasa incat pluta sa fie scufundata putin, la 3/4. La aprecierea greutatii trebuie sa tinem totdeauna cont si de greutatea momelii. Greutatea plutei mai trebuie aleasa si in functie de forta curentului apei in care pescuim sau de intensitatea valurilor, apoi in functie de marimea pestilor din apa si nu in ultimul rand, de distanta la care vrem sa aruncam momeala. Asezarea plumbilor pe fir este diferita si se face atat in functie de viteza curentului apei, cat si in functie de cat de repede vrem sa coboare momeala.
Daca, de exemplu, pescuim babusca la o adancime mare sau chiar pe fundul apei si avem o greutate usoara, momeala o vor manca obletii sau rosioarele in momentul in care aceasta coboara incet. In apele curgatoare vom plasa greutatile mici grupate mai spre carlig la fel si in apele statatoare, daca vrem ca ele sa cada repede la fund. In caz contrar, micile greutati vor fi grupate mai spre pluta. Primul plumb il fixam la o distanta de 20-30 cm de la legatura strunei. Cand pescuim chiar deasupra fundului apei, cu momeala grea, punem plumbul mai departe de ac.
Tot in cazul acesta, dar cu momeli relativ usoare si pentru ca momeala sa se tina spre fundul apei, este bine sa asezam la aproxiroativ 10-15 cm de ac o alice foarte mica si la alti 15-20 cm de aceasta, alta, mai mare( apoi, in continuare si in directia plutei, continuam plasarea alicelor aproximativ in ordine logaritmica, cate 5-10 in grupaj. Desigur, acest grupaj este valabil la apele curgatoare, pentru a tine momeala cat mai “calma”. In apele statatoare, daca  pescuim la jumatatea distantei dintre suprafata si fundul albiei, greutatea mai mare se deplaseaza inspre pluta, iar ultimul plumb se afla chiar sub aceasta.
In principiu, folosim o pluta cat mai mica, deci si o greutate cat mai mica, in functie de imprejurarile in care pescuim. Astfel vom avea un pescuit sensibil. Carligele: Marimea acestora depinde in primul rand de specia de peste pe care o pescuim. Evitarea rateurilor muscaturilor: daca pluta se scufunda deodata in adanc, semnalizeaza cu mici socuri regulate, deci, in mod normal, dupa inteparea noastra, ar trebui ca prada sa fie prinsa” in carlig.
Caznele rateurilor pot fi ori atacul boartei marunte care “ciuguleste” momeala, sau unele neconcordante intre volumul mare al momelii si al carligului si greutatea mica a pestelui. Experienta unor pescari consacrati si buni observatori arata ca unii  pesti ciupesc chiar si firul de nailon verde, crezand ca este vegetatie. Sunt unele rateuri provocate de viteza pestilor cand se reped asupra momelii, mai ales daca sunt in grup si trag mai multi de momeala.
In general, pescarul poate interpreta majoritatea rateurilor:Cand avem o pluta cu struna si plumb verificate si suficient de lunga, care se scufunda toata destul de brusc si nu putem agata pestele, inseamna ca avem deja face cu un grup de pesti prea vioi sau flamanzi, sau plumbul este prea mare. In acest caz reducem din greutatea plumbului, dar nu prea mult,!
Cand pluta “zbarnaie”, cum spun pescarii, adica la o muscatura de peste mic, la o apa lina, pluta floteaza elastic, scurt, in sus si in jos, inselator, dar nu se scufunda sub apa, iar momeala este mancata, inseamna ca aranjamentul pluta,struna ,plumbi este nereglat. Greseala consta in volumul mare al plutei nesensibila fata de greutatea plumbilor. Din aceste motive pestele de talie mica, ca rosioara, etc. cand musca momeala, aceasta are socuri rigide, il determina sa scuipe imediat momeala, inainte ca pescarul sa poata intepa.
Sa se retina deci ca linia pluta,plumbii,momeala trebuie sa fie in asa fel echilibrata, incat atunci cand momeala este muscata, pestele sa o poata deplasa in  jos natural, fara socuri, sau, cum spun pescarii, “sa o IA” pana o inghite suficient si se poate face inteparea. Totusi, si la o pluta sensibila, corect reglata cu plumbii si momeala mai sunt “zbarnaituri”, dar ele sunt datorate boartei care, fata de volumul momelii, nu ne intereseaza. Pescarul sportiv va trebui sa discearna deci “piscaturile” de boarta de muscatura unui oblete mic, de exemplu.
Sunt imprejurari cand, la un carlig nr.10 de exemplu bine echilibrat cu  plumbi si pluta, nu putem totusi agata pestele, desi simtim evident in mana muscatura. In acest caz pot fi doua situatii:Momeala este prea mare si pestii nu o pot inghitii si o “ciugulesc” pana o sfarama( trebuie sa punem o momeala mai mica ca volum, pentru categoria de pesti semnalati la acea adancime.
Pentru a putea scapa si de concurenta boartei, se poate marii consistenta momelii la aluaturi sau amestecand momeala cu miez de paine alba, chiar pe loc in barca sau pe malul baltii.  Carligul este prea mare si deci nu poate fi apucat de pestii mai marunti, care isi semnaleaza prezenta. Se schimba imediat acul si chiar pluta( plumbul, daca este mic si glisant, poate totusi ramane.
Din cele aratate mai sus se evidentiaza faptul ca pescuitul sportiv nu este o chestiune de hazard. Marele secret al succesului este ca, aproape pentru fiecare specie de peste, pe categorii de marime, sa avem o linie carlig,plumb,pluta sensibila si o momeala adecvata cu o nadire corect facuta. La acestea se mai adauga, desigur, cunoasterea felului de viata a pestelui in functie de vreme, precum si a planctonului apei in care pestele cauta de mancare.
Secretele plutelor de pescuit
Atunci cand avem o varga si dorim sa o dotam cu o linie noua, primul lucru la care ne gadim este ce fir luam, daca acesta rezista la solicitarile capturiilor pe care ni le dorim in juvelnic( apoi urmeaza carligul: cat de mic sa fie, ce culoare. Deseori, pe ultimul plan este lasata pluta si apoi plumbii. Numai ca sunt situatii cand reusita unei partide este hotarata chiar de acest ultim element ! pluta care are rolul de semnalizator care ne avertizeaza, mai mult sau mai putin eficient, ca pestii ataca momeala.
In functie de pretentiile noastre de natura estetica sau functionala, pluta  poate fi realizata din materiale primare ca varful unui cocean de porumb, o pana de gasca etc. sau materiale compozite din lemn de esenta speciala ‘balsa “, plastic, pluta. Partea din pluta care ramane deasupra luciului apei se numeste antena. Mai departe, in functie de distanta la care pescuim si de acuitatea noastra vizuala, antenele plutelor vor fi viu colorate, asa incat sa existe un contrast suficient intre culoarea apei si culoarea antenei.
Cand distanta este mai mare acestea pot fi prevazute in varf cu o bobita viu colorata realizata din polistiren expandat,de lemn de balsa sau plastic . Cea mai importanta cerinta pe care toate plutele trebuie sa o asigure este flotabilitatea.Odata aleasa, pluta trebuie lestata cu ajutorul unor plumbi calibrati, asa incat aceasta sa aiba o pozitie in general verticala pe luciul apei.
Plutele de firma au marcate pe corp si antena o serie de repere care ne indica nivelul optim de scufundare, fiind inscrisa si greutatea plumbilor pentru lestare. Insa ce nu se stie este ca forma plutei joaca un rol esential in viteza de reactie a acesteia si durata timpului de revenire la suprafata atunci cand pestele trage.
O pluta scufundata care revine foarte repede in pozitia initiala va fi denumita “pluta rapida” iar in cazul opus, cand revine mai lent la pozitia initiala, o vom denumi “pluta lenta”. O pluta rapida este caracterizeaza de o forta arhimedica mare ceea ce presupune ca la scufundare pestele trebuie sa traga serios de momeala.
Daca pestele este rapitor atunci totul este in regula, acestia fiind mai agresivi( daca pestele este pasnic, este foarte probabil ca acesta sa se sperie de rezistenta ridicata opusa de pluta si sa lase imediat momeala. Ce propunem in continuare sa explicam fenomenul fizic care sta la baza proiectarii plutelor. Teoria are la baza legea lui Arhimede care spune ca asupra oricarui corp scufundat intr-un lichid actioneaza o forta de jos in jus a carei marime este data de greutatea volumului de lichid dezlocuit de acel corp.
Concluzii: O pluta de calitate are forma corpului asemanatoare unei picaturi suple de apa aflata in cadere, cu antena subtire, eventual cu o “perla” viu colorata in capatul superior al antenei
-pentru pestii pasnici, corpul plutei de forma optima va fi scufundat in apa in cea mai mare parte 85-90%, pentru a reduce rezistenta opusa de pluta in timpul atacului
pentru pestii rapitori pluta va fi scufundata in proportie de max 80%, restul de 20% cotribuind la cresterea rezistentei opuse de pluta in timpul scufundarii, in vederea autointeparii
-lestarea eficienta se face gradual, cu mai multi plumbi plasati pe fir in mod echidistant.
Istoricul plutei de pescuit
Este imposibil să spunem cu vreun grad de exactitate cine a folosit prima dată o pluta de pescuit pentru a indica faptul că un pește a luat momeala, dar se poate spune cu o oarecare certitudine că oamenii au folosit o pana,cocean de porumb in tara noastra, iarba de sudan uscata etc. pluta din pana
La pescuitul cu pluta puteti folosi momeli precum: cocolosul de paine, mamaliga,porumb la conserva, pufuleti, rame,viermisori,larve si momeli mici artificiale iar pentru rapitori ..pestisorul viu.
Speram ca va placut articolul Pescuit la pluta
Aveți sfaturi legate de acest articol pe care doriti să le împărtășiți… trimiteți-le nouă Aici ! Apoi le vom scrie sub formă de postare și vom publica informațiile.
Nu uitati sa va Abonati la canalul nostru. Multumim

Aboneaza-te Dunare.ro Youtube

Leave a Comment