Musca gerul – Pescuit la Copca, Daca in decembrie ninge o zi, apoi se arata cateva ore soarele, apoi vantul se inteteste sa nu ramana nimic in cale-i, ce s-ar putea spune despre pescuitul in ianuarie? In mod normal nimeni nu se asteapta sa fie chiar…primavara, dar dar nu se stie niciodata. Iar daca ianuarie e ianuarie (asta ar fi culmea!), dupa prima gheata, cand se mai face treaba la copca, lucrurile se linistesc.
Daca gerul se inteteste de-ti scartaie, la vreme de rasarit, pana si vorba intre dinti, tot pescarul stie ce are de facut. Se imbraca bine, cu sosoni, cinci flanele si cateva pufoaice, isi ia frumusel “utilajul” de facut copci si porneste- de cele mai multe ori cu alai mare, ca tropaitul confratilor nu se aude! prin gheata groasa ca podul de la Cernavoda– spre vreuna din baltile in care crede ca s-ar gasi ceva stiuca ori biban.
Pe asemenea ger pescarul devine foarte sportiv- fuga la copca, fuga la termosul cu vin fiert, caci nimeni nu se sfieste sa traga cate o dusca de “carburant”- ca sa nu mai vorbim de placerea de a face vreo zece-douazeci de copci in care incearca pe rand cu dandineta. Vreo stiuca mai ca lumea e greu de pacalit cu dandineta mare, iar marlitele e bine sa mai stea un an doi, “sa se coaca”, chiar daca au facut imprudenta sa muste.
Dar asta depinde de pescar, si cum destul de multi se gandesc doar la ziua de azi- “Ca pana la anu’ nu se stie!”- ii vezi pe balta impanzind cam cat jumatate de teren de fotbal cu copci si scule cu baboi. Bibanii, desi ceva mai activi, apuca destul de nehotarat dandineta mica ori mormasca. Totusi, cu rabdare si indemanare, schimband locul de la o copca la alta, in cateva ore s-ar putea face de-o saramura.
Mai interesant pare insa un ianuarie cu miros de muschi si de pamant mustind, cu pete de zapada ce se asteapta inghitite de adierea vantului de miazazi. Pe asemenea vreme gheata slabeste, devenind uneori prea subtire pentru a mai rezista greutatii pescarilor. In apropierea stavilarelor raman ochiuri deschise in care mai tentant pare pescuitul la brisca. Pescarul mai poate cauta rapitorii si de-a lungul canalelor adanci, unde viteza apei nu permite formarea crustei de gheata decat in apropierea malurilor.
Pescuitul la lingura oscilanta mica nu este lipsit de interes, dar conducerea unui piscot suficient de greu, incet si cat mai aproape de fund este destul de dificila. Totusi, daca viteza curentului nu e prea mare, oscilantele se pot folosi, tragandu-le in josul apei (nu contra curentului!) ori jucandu-le in curent, cu ajutorul unei vergi indeajuns de lungi. Lasand in susul canalului, chiar daca recuperarea la vale e ceva mai rapida, lingura poate fi condusa in apropierea fundului.
Datorita limpezimii apei, naluca este mai usor observata de rapitor, fie stiuca, fie biban ori salau. In aceasta perioada, stiuca, spre exemplu, se afla fie in repaus total, fie intr-o perioada de activitate temperata (daca iarna se poate vorbi de activitate la pesti), ramanand in apropierea fundului, orientata spre amonte, pentru a se mentine mai usor in curent, gata sa prinda fara efort ceea ce le aduce apa.
Acest amanunt e bine sa fie avut in vedere si cand pescarul cauta stiuca la brisca. Jocul nalucii mici in curentul usor devine mai atragator, miscarea de ridicare a vergii (o telescopica cu inele, lunga de 3,5-4 m) facandu-se oblic, usor contra curentului pentru a lasa apoi brisca sa unduiasca spre fund. Dar, sugestiile pot fi spulberate doar de cateva ore cu vreme schimbatoare, singura “teorie” valabila fiind insistenta. Caci cine poate spune exact cand musca pestele in conditiile in care nu se stie cum va fi vremea pret de cateva ceasuri? Iar daca in neclintirea de care balta e cuprinsa, nici bibanul si nici stiuca nu dau niciun semn, fara entuziasm, ce-i drept, pescarul se va consola cu muscatura gerului…
Speram ca va placut articolul Musca gerul – Pescuit la Copca este posibil sa-ti placa si Sfaturi pentru un pescuit pe vreme rece – Pescuit de Iarna.Daca doresti sa contribui la acest articol o poti face cu placere Aici, Noi tinem cont de sfaturile dvs.. pentru ca ne pasa.
