ceea-ce-ramane

Ceea ce ramane de la o partida de pescuit…

Cronicarul Dunarii | 12 martie, 2025 | Pescuit la Stationar: Tehnici si Sfaturi Esentiale
Ajută-ți prietenii să descopere acest articol!
Ceea ce ramane de la o partida de pescuit…Pescuitul nu este doar un hobby, ci o colecție de amintiri, de momente trăite în natură, de prietenii legate pe malul apelor. De-a lungul anilor, fiecare pescar adună povești, întâmplări și imagini care îi definesc experiența.Ceea ce rămâne de la o partidă de pescuit… nu este doar captura zilei, ci și atmosfera unică a fiecărei ieșiri. De când eram copil și credeam că orice partidă de pescuit trebuie să fie însoțită de cel puțin o fotografie memorabilă, am păstrat cu grijă un plic plin de imagini. Se află acolo, pe cartoane, primul meu crap, primul meu păstrăv, prima bucurie a unei capturi neașteptate.

O colecție de momente, nu doar de capturi

În aceste fotografii nu sunt doar eu, ci și tovarășii mei de drum. Fie că suntem pe malul unei bălți, în inima Deltei, pe un dig sau într-o poiană de munte, imaginile păstrează zâmbetele noastre, barba neîngrijită după zile întregi de stat în aer liber, mândria fiecărei capturi sau acel aer de nepăsare mascată pe care pescarii îl adoptă uneori.

Ceea ce ne definea atunci era un lucru simplu: niciodată nu trișam. Nu făceam fotografii cu pești care nu ne aparțineau, nu arătam prietenilor rezultate false. Fiecare fotografie reprezenta o poveste reală.

Pescuitul – o lume dincolo de imagini

Am încercat să rememorez acele locuri, să-mi amintesc fiecare detaliu al călătoriilor în căutarea apelor de pescuit. Cu ochii închiși, mi-am imaginat pădurile străbătute, râurile limpezi, lacurile liniștite și gesturile aproape ritualice pe care fiecare pescar le face. Și mi-am dat seama, ușurat, că memoria mea vizuală a păstrat mult mai mult decât obiectivul aparatului foto.

Unde este Dunărea?

Fericit că memoria păstrează mai mult decât imaginile din plic, am început să caut Dunărea printre fotografiile mele. Fluviul pe care l-am străbătut de la Belobresca la Sfântu Gheorghe, unde am pescuit în toate felurile posibile, unde mereu am prins altceva decât ceea ce așteptam.

Dunărea, care îmi ține țara peste umeri, pe care pot să o urmez cu ochii închiși, cu fiecare cotitură și fiecare insuliță. Și totuși, nu am găsit nici măcar o fotografie a fluviului în acel plic plin cu amintiri.

Pentru că Dunărea nu trebuie doar fotografiată. Trebuie trăită, simțită, înțeleasă.

Lasă-ți amprenta în poveștile noastre

Sperăm că ți-a plăcut articolul „Ceea ce rămâne”! Dacă ai o poveste de pescuit, o fotografie sau o experiență memorabilă, ne-ar plăcea să o împărtășești cu noi!

📌 Trimite-ne aventura ta aici

Cronicarul Dunării

Autor, explorator și povestitor al Dunării și Deltei Dunării.

Scriu despre pescuit, natură, tradiții, clătorii și poveti reale de pe malul apelor. Fiecare articol vine din teren și din respect pentru aceast lume unică.

Vezi pagina autorului

📌 Descoperă mai multe despre Dunăre:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *