Pescuit la Seimeni in Decembrie- Pescuit de Iarna,Salutare din nou,Asa cum spuneam dupa iesirea de la finele lui noiembrie, anul acesta mi-am propus sa merg la Dunare si in decembrie, pentru prima data, ceea ce am si facut, facand o iesire de trei zile in perioada 13-15 decembrie.Trebuia sa fie de patru zile, insa am zis ca merg tot cu vecinul meu, pescar in varsta de 68 de ani, un om cu povesti pescaresti, cu motoare schimbate, articulatii stricate la masina, tractari cu caruta si tractorul, monstrii scapati si sirene pierdute, stiti voi, realitate amestecata cu exagerari, asa cum ii sade bine pescarului.
Pana la urma am plecat singur miercuri, pe o ceata de puteai sa o tai cu cutitul si pe un trafic aglomerat la ora 06:15, chiar nu stiu incotro merg oamenii inspre si dinspre Bucuresti la astfel de ora, de fapt nici nu mai poti spune care e ora de varf in Capitala, masini sunt peste tot, dar suntem saraci, se stie, daca stai sa te uiti la multi in gura, de parca masinile cu un singur pasager merg doar cu sfintirea motorului la biserica, nu cu combustibil.
Zona tinta a fost tot Seimeni, langa Cernavoda, fiind o zona aproape de suflet, dar si de autostrada si sosea asfaltata, avand drum de pamant doar pe ultimii aproximativ 200 de metri.
Ajungand la putin timp dupa rasarit si cu ceata omniprezenta, a durat ceva pana s-a ridicat ceata si am putut vedea cum arata apa, dar a meritat, la cota mare, de 360 cm la Cernavoda, apa era destul de ridicata aici si nu aveam mult de coborat pana la apa, mai ales ca am un minciog cu coada de pana in 2 metri.
Asa cum cere traditia mea, de indata ce sunt decis sa raman pe locul de pescuit, am scos berea rece si am dat pe gat niste guri de berica delicioasa, , nu ca n-ar merge si altceva pe malul apei mai ales pe timpul asta.Pe tot malul nimeni si nimic atunci cand am ajuns, insa dupa nici 10 minute au aparut doi constanteni simpatici si sociabili, cu care m-am salutat, am schimbat impresii si recorduri de crapi prinsi pe zona aceasta si ne-am urat fire zbuciumate, stiind ca sansele erau sa ramanem cu urarea si cam atat.
Acestea fiind spuse, am trecut la scos armamentul din dotare si setul de confort, adica sculele si masa, scaun, plus radioul reglat mereu pe postul Orion, Fetesti, unul simplu, cu muzica buna si reclama putina, cam cum erau posturile de radio prin anii ‘90, cand nu era totul atat de comercial.Am pescuit cu un numar de sapte lansete, puse cu ce pun cam de obicei, anume porumb pe fir de par, rame, viermusi, patratica si rugaciuni, fara boiliesuri.
Fiind sezon mai rece, berea a ramas la stadiul de traditie de deschidere, accentul fiind pus pe vin roze de Samburesti, vin rosu demidulce de fiert cu scortisoara si palinca de indata ce a sosit vecinul a doua zi, pe langa cafele de tinut treaz, apa fiind folosita pentru facut cafeaua si spalat cana, nu stiu, e ceva cu apa si cu pescuitul, parca nu aluneca pe gat.
Stiind ca vecinul vine mai tarziu, mi-am luat aragazul de campanie, cu tuburi de gaz si o tigaie pentru rapiditate, prima masa fiind niste cotlet de porc condimentat si ciuperci trase in tigaie, un deliciu gastronomic, stropit cu acel vin roze demisec, o desfatare pentru simturi.
Ziua fiind foarte scurta acum, n-am avut mult timp de contemplat natura pe timp de zi si am plecat la vanatoare de lemne, aducand la tabara cativa copaci uscati, cazuti din plin la furtuna de saptamanile trecute cand a nins si viscolit.Trei ore am avut focul de tabara, sorbind periodic din vinul fiert cu scortisoara si ascultand muzica buna, la un nivel scazut, ca sa nu deranjez pestii, nu ca au apreciat cumva aceasta grija a mea, dupa cum am constatat ulterior.
Am dormit in masina spre dimineata, era prea frumos afara, pe scaun, ca sa pierd noaptea dormind, chiar a parut sa fie mai cald ziua, fata de noapte, avand in vedere ca noaptea nu mai batea vantul.Avand timp si vin fiert, plus singuratate, am avut timp sa revad acest an, pe final, un an cu multe iesiri pe malul apei, cele mai multe de pana acum, cu aventuri, relaxare si socializare alaturi de oameni de viata, pescari cunoscuti pe malul Dunarii, inclusiv in Delta Dunarii, de abia astept noul an sa vad ce mai aduce, nu de alta, dar m-a anuntat sotia ca e un an mai greu cu scoala fetitei, fiind in clasa a opta si ca n-o sa prea plecam in concediu ca de obicei, ci fiind nevoit sa plec la pescuit, asa ca va dati seama cat de afectat sunt de aceste vesti, sorbeam din vinul fiert si plangeam, dar na, cineva trebuie sa o faca si pe asta.
Noaptea a trecut incet, dar sigur, clopoteii lansetelor au tacut, in afara de una care mi-a anuntat o albitura, asa ca mi-a mirosit mana a peste, asadar scopul cu pescuitul era atins, mai ramanea relaxarea, reusind sa dorm vreo doua ore cu intrerupere spre dimineata, cand a sosit vecinul pus pe treaba, altul care a scapat de nevasta, pardon, care n-a putut lua si doamna cu dansul, se citea supararea in ochii dansului, asa ca ne-am alinat suferinta cu o palinca in loc de cafea, pana a fost gata si cea din urma.
A pus si dansul pe pozitie lansetele, opt rachete la numar, ca si data trecuta, apoi am trecut la adunat lemne iar, aducand cativa copaci rupti de furtuna, pe langa bustenii adusi de catre dansul de acasa, pregatind o noapte alba si stiind ca urma sa se raceasca temperatura, fiind anuntate si ploi.Am instalat umbrarul dansului, lucru bun de la Decathlon, scaunele, mesele, bucatele alese, am stabilit meniul de solide, dar si de lichide si ne-am pus la taclale, evident, tot despre casnicie, femei de treaba, aventuri la pescuit, balene scapate si planuri de viitor.
Seara a pus dansul pe gratar niste slanina ardeleneasca si niste ceapa rosie, punand totul apoi intr-o paine turceasca, o bomba de colesterol cu efect de explozie pe cerul gurii, genul de “stiu ca nu-mi face bine, dar ma simt bine”.Am mancat si peste, niste file de macrou afumat, la conserva, plus carnati de casa, facuti de vecin, o nebunie si acestia, avand si niste cascaval afumat de la niste producatori din Arges.
Multi cred ca la pescuit mergi cu scopul de a prinde peste si ca nu faci nimic altceva, fiind dedicat trup si suflet acestui scop, insa pentru mine, asa cum e si pentru multi altii, pescuitul reprezinta ocazia de a merge in natura, singur sau cu altii, unde sa respir aer mai curat, in liniste, fara claxoane, fara stres, unde sa fac pe bucatarul si sa mai stau la cate un pahar de vorba si o masa delicioasa, sa ascult sacalii, sa ma uit la stele, sa imi testez abilitatile de supravietuire in natura, avand totusi un mic confort, iar, la final, daca se poate, sa reusesc sa pacalesc si cate un peste sau mai multi, fara sa am vreo durere in piept daca m-au pacalit pestii in schimb, nu mor de foame sau de oftica.
Evident ca sunt si multi din cei care merg pentru opusul a ceea ce am spus eu, oameni suparati ca “n-a mers”, ca nu-si pot face pozele cu balene in brate, ca nu si-au scos banii de motorina, mai sunt si din cei care si-au facut un loc de munca din pescuit si i-am vazut cum s-au transformat din pescari naturali, simpli si pasionati de pescuit in natura, in reclame ambulante la produse, magazine de pescuit si balti, nu mai au treaba cu ceea ce au inceput, acum au doar treaba si nici nu mai rezist sa ma uit la mai mult de cateva minute la un videoclip, totul fiind o regie, nimic nemaifiind natural, scopul fiind o incasare, o donatie, niste vizualizari in plus si cam atat.
Trecand peste aceasta paranteza, a doua noapte a trecut frumos, cu povesti si vin fiert, incepand si ploaia si scazand mult temperatura, ajungand spre dimineata sa mergem in masini pentru putin somn.La capitolul “fiecare si-o face cu mana lui”, am reusit sa ne stricam diverse prin faptul ca vecinul a sapat o groapa pentru foc, unde a gasit cateva caramizi pe care le-a pus frumos la marginea gropii pentru aspect.
Dupa ce am tot alimentat focul vreo ora, au inceput sa iasa scantei din el, scantei transformate in gloante incinse, care au inceput sa zboare in toate partile, o parte din ele reusind sa-mi gaureasca scaunul de pescuit, costumul termic de protectie, plus ca au ciuruit la propriu umbrarul vecinului, dansul dand vina pe copacii adusi de mine, cum ca aveau rasina sau sacaz, care sarea in toate partile, doar ca am observat in final ca acele “gloante” erau de piatra si apoi a vazut dansul ca acele caramizi contineau mica, ceva “exploda” si se dezintegra la caldura focului, insa era prea tarziu, deja eram ciuruit la propriu.
Acum ca am invatat aceasta lectie pe pielea noastra, va recomandam sa nu ornati vatra focului cu caramizi frumoase, nu merita bataia de cap si gaurile din urma!
Inca o data, valoarea a ramas valoare si am reusit sa-l bat pe vecin cu scorul de 6-0, adica am prins 6 albituri, sub forma de morunasi si altele, toate la rama, iar dansul m-a prins nimic, porumbul n-a prezentat interes.Pe langa vecin, am mai avut inca un partener de pescuit, pe porumbelul Ghita, un paraplegic, vai mama lui, salvat de mine de cand era pui, eu salvand si reabilitand porumbei ai strazii si gugustiuci.
Am strans gunoiul, am ars ceea ce s-a putur arde si am aruncat restul in prima pubela gasita.Au fost trei zile frumoase, nu ne-a parut rau ca am plecat la drum pe vremea aceasta, posibil sa mai mergem doua zile imediat dupa Craciun, daca reusim sa suparam sotiile, altfel suntem legati de glie, ca asa stiu ele sa faca treaba, in loc sa se bucure de Sarbatori.
La final, am trecut ca de fiecare data pe la Harsova, de unde am cumparat peste de la pescarie, diverse specii de pesti, plus ca am mancat cate o ciorba foarte buna de la restaurantul din marginea orasului, un local ascuns, unde n-au avut de aceasta data borsul lor senzational din peste, ramane pe data viitoare. Daca nu mai ajung cat de curand pe malul apei, va doresc Sarbatori fericite, planuri mari cu rezultate nebanuite si un An Nou cu tot ce va doriti, mai ales cu belele din care sa rezulte cele mai memorabile si amuzante povesti, peste gasiti mereu la pescarie!Nu uitati sa completati fisa de captura, iar in 2024 sa va procurati permisele de pescuit Anpa si ARBDD sau (PG-UL) avizul de frontiera.Articol : Radu Gabriel Buturoaga.
Speram ca va placut articolul Pescuit la Seimeni in Decembrie-Pescuit de Iarna.Este posibil sa-ti placa si O pescuiala planuita la Dunare, Seimeni Cernavoda
